S-a înălţat o stea [ In memoriam:( ] luni, mai 28, 2007
Azi am fost la înmormântarea unei persoane dragi inimii mele: Buna Paul. Nu mi-a fost bunică, dar m-a iubit că o bunică. Mereu m-a încurajat zâmbetul ei deosebit şi perseverenţa ei.
De vreo 16 ani, în fiecare dimineaţă de la 5:30, se ruga… şi ziua o continua la fel… Rugăciunea i-a fost stilul de viaţă. Ploaia a fost îmbrăţişarea cerului pentru ea.
De obicei, plâng rar, dar acum lacrimile n-au putut rămâne înăuntrul meu.
N-a căzut această stea, ci s-a ridicat pentru o fericire veşnică!
Mis Music luni, mai 28, 2007
Vineri, lângă Lotus, a avut loc un concurs muzical de interpretare.
Juriul a fost prezidat de d-na Monica Molnar (majoritatea elevilor dânsei au ajuns mari muzicieni pe plan naţional şi internaţional – aştept să văd ce va fi şi cu una din surorile mele
.
Menţiune (Premiu special) a fost acordat Florinei Ban (din trupele Aria 22, Cifra perfectă şi colaboratoare Punct Ro).
P.S. Ce bine că am avut scaun.
O duhoare plăcută vineri, mai 25, 2007
“En le donnant (la lumiere), tu l’auras. En la cherchant pour un autre. Le frere a cote, il faut que tu l’aides avec ce que tu n-as pas.” Michaux
(trad. Dăruind o lumină, o vei avea. Căutând-o pentru altcineva. Pe fratele de lângă tine trebuie să-l ajuţi cu ceea ce tu nu ai.”
Pe 25 mai, s-a născut scriitorul şi filozoful Emerson, mirosind a fericire:
“Fericirea este un parfum pe care nu îl poţi pulveriza pe cineva fără să ajungă şi pe tine.”
Îmi retrezeşte avântul după trăirea principiului paradoxal a la Nicu Steinhardt: Dăruind, vei dobândi.
“Nu merge unde te duce drumul, mergi pe unde nu există un drum şi lasă o urmă.”
Să fim spărgători de iceberguri, căţărători de uragane, tăietori de Sahare înflorite cu betoane, călcători de urzici şi navigatori columbieni, preocupaţi de urme… albe.
“O buruiană este o plantă ale cărei virtuţi nu au fost descoperite încă.”
Există oameni de tip balcon şi oameni de tip beci. Primii sunt cei care văd frumuseţi în toţi, chiar şi în oameni cu bube, cu pâine mucegăită şi haine noroioase.
“Cerul este pâinea zilnică a ochilor.”
(Idila care nu va apărea la Din dragoste) marţi, mai 22, 2007
Vaticanul, voind să mute reşedinţa episcopiei de la Adria la Rovigo, credincioşii s-au opus cu încăpăţânare: “Papa poate să decidă, ziceau ei, dar noi nu vom lăsa pe… iubitul nostru să plece”.
În ziua când episcopul trebuia să plece, s-au adunat cu toţii şi l-au oprit. Pentru că el s-a opus, credincioşii îndrăgostiţi şi preaiubitori l-au luat la bătaie cu pietre şi cu tot ce le cădea în mână. Cu capul spart, bietul popă a ajuns la gară ajutat de poliţie, care l-a scăpat din mâinile mulţimii.
A fost bandajat şi urcat în tren.
E şi asta o bătaie Din Dragoste!
Istrian
Văleleu Referendoomul joi, mai 17, 2007
“Fiecare politician se poate autotesta. Te duci pe trotuar, te opreşti lângă stâlpul din staţia de autobuz şi vezi câţi oameni îţi spun Bună ziua şi care e diferenţa dintre tine şi stâlp.” Traian Băsescu
Regulile s-au schimbat în timpul jocului. Acest fapt încalcă o recomandare a Comisiei de la Veneţia, care cere ca legislaţia referendară să nu fie modificată cu mai puţin de un an înainte de ţinerea unui referendum. Parlamentarii se joacă cu Referendoomul ca şi cu Doom-ul mereu modificat haotic.
Horia-Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Sorin Alexandrescu, Mircea Cărtărescu, Mihai Şora, Ion Vianu, Traian Ungureanu, Vladimir Tismăneanu şi alţi intelectuali sunt pro Băsescu şi pro democraţie. Nu avem nevoie de 322 de marţieni care să lupte pentru interesele lor proprii. Am putea avea şi plăti doar 50, cărora să le supraveghem integritatea. Ar fi necesarmente să ni se comunice, în cazul fiecărei legi, părerea fiecaruia.
Un parlamentar câştigă vreo 60 de milioane pe lună, plus posibilitatea de a mai lua alte 60 în interes de serviciu. Un parlamentar a adus chitanţe de la hoteluri pe mai multe nopţi decât există într-un an. Doar n-o fi el vinovat, că anul pentru el n-are 365 de nopţi. O fi socotind şi ziua ca întunecoasă. Pentru astfel de ticăloşi, care trăiesc pigist (citeşte Ferma Animalelor), e nevoie de un om precum Băsescu (basescu.ro) pentru a face curat în cocie.
Votaţi cu capul, nu doar cu mâna. “Deci, eu, ca preşedinte de şedinţă, am ieşit din logica normală şi vă propun la vot toate amendamentele. Vă rog eu mult de tot. Chiar dacă iese un fel de varză.” Nicolae Văcăroiu
Ţară, ţară, vrem şmecheraşi joi, mai 17, 2007
“Nu-mi aduc aminte de ce am adormit în parlament”, Dionisie Bucur.
Semnează petiţia online “Ţară, ţară, vrem făptaşi!”, prin care sprijini Parchetul General să cerceteze falsul în declaraţiile de avere, comis de demnitarii din Guvern şi Parlament. Academia Caţavencu a făcut sesizare penală împotriva a peste 500 de demnitari care şi-au falsificat declaraţiile de avere.
Intră pe http://www.catavencu.ro/petitieonline/
Mă uitam la topul celor mai bogaţi politicieni din 2005. În frunte, e hmm Dan Voiculescu, fratele lui Dinu Păturică.
Alte reprezentaţiuni bănoase: Gheorghe Copos, Adrian Năstase, Tudor Mătuşa, Vasile Blaga şi, veşnicul comunist, Adrian Păunescu. După ce le vezi declaraţiile de avere care, în 2006-2007, s-au dublat, triplat, realizezi că parlamentarii şi oamenii de stat din România chiar au nevoie de ajutor social, finaciar.
“La noi, şefii de partide sunt ca vacile în India.”, Iorgovan Antonie.
Portarul Academiei,
Cannes, Neiertătorul
Die Schöne blaue Donau luni, mai 14, 2007
Mulţimea, îngrămădită pe piaţă, soarbe frumuseţea acestei călduţe seri de Mai. Un domn cu cioc, cu ochelari şi cu pălărie de paie, se răsteşte la un băiat de prăvălie, zănatec, cu şorţ verde, care se tot înghesuie înainte:
Ia ascultă, măi băieţaş!! Eşti chior?
Da’ ce, dom’le??
M-ai călcat pă bătătură, bată-te…
Iartă-mă şi ‘mneata; n-am ochi la piciere.
Desteapta-te mioritzo sâmbătă, mai 12, 2007
Romania, trezeste-te!
Sunt atatea de facut si te-ai ratacit
Romania, trezeste-te !
Nimeni nu face nimic si am saracit.
Cateodata stau si ma uit prin geam
La lumea care trece si habar n-am
Cum reusesc sa treaca peste probleme
Care de mai mult timp le-au inegrit mintile
Cred ca e o stare de uitare pentru toti
Prefera sa inchida ochii decat sa dea-n hoti
Nu mai stie nimeni ce inseamna revolutie
Mai nou daca taci, cica e evolutie
Daca nu zici nimic nimeni nu zice nimic
Si te lasa sa mori fara sa lasi nimic
La copii, la cei care or sa vina
Ce le lasa taticu’, durerea de splina?
O suta de parai castig pe luna, e bine?
(Nici caiete la copii n-apuci sa iei.. ??)
Da’ e bine, cartieru’ e plin de banci
Ca sa nu cumva sa cazi pe jos daca n-ai ce sa mananci.
(Schimbarea tre’ sa vina, o sa vina, de-un’ sa
vina?)
Dupa ce se umble banca de bani si dai faliment
Sau dupa ce deschizi un mare club de agrement?
De vina e cine vrea sa devina bastan
Dupa urma noastra ne ia si ultimul ban
Si mama a muncit douaj’ de ani la plan
Dar s-a saturat, si-a pus mainile si-a plecat
Si nu cred ca vrei sa plece atat de repede
Mama ta, tatal tau, din viata ta, din casa ta
Fa ceva, nu mai sta, nu mai dormita
Da’ mai bine te duci la o pizza in oras, nu?
Cu banii de salariu sa-i spargi pe toti acu’
Trezeste-te, ma, si fa ceva in plus
Daca nu rupi ce e sus o sa fie greu jos
Daca dorm pe tine n-o sa fiebine
Deci e timpul sa faci ce faci si pentru tine
Am un prieten care e mecanic, frate
Si munceste ca un rob de la 7 la 7
Cand vine acasa nu mai face nimic
De ce? Ca dupa asemenea program ii se duc
puterile
Si vrea familie, vrea si el sa fie bine
Nu-i asa ca seamana cu tine, romane, spune!
Cati dintre voi simt la fel viata
Si la cati dintre voi a murit speranta
Fratii vostri care au murit in ‘89
Au murit ca sa va fie bine tot voua
(Da’ spune-ne acum unde-i binele promis?)
Zici ca toti romanii fac parte din Matrix
Se vede ca dormim cu totii si visam sperante
In vreme ce altii ne iau banii si ne dau
chitante
Daca toate astea le vad eu le vedeti si voi
Deci ce mai asteptati acum, viata de apoi ?
Romania desteapta-te acum.
P.S. 9 romani din 10 sunt relexati…
Pardon..Resemnati. A mai ramas un roman
din 10 sa se relaxeze…Pardon, resemneze…
Moromete, la FF in AcademiaNae
Filozofia n-a murit joi, mai 10, 2007
Am învăţat că pot continua încă mult timp după ce am zis că nu mai pot. Octavian Paler
Am învăţat să ne lamentăm mioritic, să ne mega-vaietăm, să ne împufăm lenevios, pierzând puteri şi depăşiri de limesuri inventate.
Ce las în urma mea: un destin sau o biografie?!
Totul se mşică între Nume şi Mume, între destin şi distractie, biografie şi biruinţă adeşertăcioasă.
Lacătele din noi, Se deschid cu o lacrimă.
O lacrimă metanoizatoare, care aduce liberte.
A muri înseamnă, de fapt, a te muta într-o stea.
Când mori, nu dispari în Neant, ci te muţi într-o altă dimesiune.
Singurătatea nu e o victorie înaintea celorlalţi, ci e de fapt un naufragiu personal.
Nu poţi singur coordona titanicul. Ori la cârmă ori la vâsle; ori, ori…
Timpul e o fiară care are nesfârşita răbdare de a înghiţi totul.
Timpul e fiara care îmi mănâncă cuvintele pentru a nu o defini.
Iubirea e un sărut furat, un zâmbet inocent, o îmbrăţişare pătimaşă… şi un suflet smuls din piept.
Mai demult, umblam la furat iubir; nowadays, alţii mi-o fură mie, sângerând-o.
Nu mi-e frică de Dumnezeu, ci de absenţa lui Dumnezeu.
Prea mult se vorbeşte despre o slujire din frică, prăfuindu-se ideea că, în dragoste, nu este frică.
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde. S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.
Să divorţăm doar de cuvintele reci şi despărţirile supărăcioase.
Convingerea mea e că inteligenţa i-a fost dată omului pentru a se îndoi. Ar fi nu doar ridicol să-mi închipui că adevărurile mele sunt, neapărat, mai adevărate decât adevărurile altora. Ar fi şi dăunător. M-aş lipsi pe mine însumi de şansa de a înţelege ce am greşit.
Statuia sta senina luni, mai 7, 2007
Era intr-o seara lina de mai; dar in salonul unde se adunase atata multime de oameni nu se observa frumusetea naturei renascute : pasiunile politice erau la ordinea zilei si cu cea mai mare incordare se agitau intrebarile momentului.In fundul acestei sali, atinsa inca de razele luminilor, se inalta pe piedestal inchis o marmora alba, frumoasa imitare a unei statui antice; si pe cand toti oamenii erau cuprinsi de discutiile lor politce, in mijlocul cuvintelor aprinse, a gesticularilor vii si a emotiunii tuturor, in confuzia acestei miscari tintite spre un singur punct din viata reala, punct trecator, de o importanta peste masura in prezent, de o nulitate fara masura in viitor, statuia alba, cu surasul ei bland, sta senina deasupra haosului, forma ei trecea neatinsa peste valurile timpului; pastrata in trecut, sigura de viitor, ea isi purta inaintea noastra cu o liniste supranaturala viata-i eterna.
Maiorescu














