“Un cântec despre oameni, despre timp,
despre noţiunile simple, rădăcini ale amplelor vise”
Nichita Stănescu
Ninge cu salcâmi,
ninge cu cântece fără cuvinte,
cu visuri ucise,
lacrimi înviate,
aripi zdrobite,
iubiri retezate,
dureri secate şi
inimi căzătoare.
ninge.
Azi am fost la înmormântarea unei persoane dragi inimii mele: Buna Paul. Nu mi-a fost bunică, dar m-a iubit că o bunică. Mereu m-a încurajat zâmbetul ei deosebit şi perseverenţa ei.
De vreo 16 ani, în fiecare dimineaţă de la 5:30, se ruga… şi ziua o continua la fel… Rugăciunea i-a fost stilul de viaţă. Ploaia a fost îmbrăţişarea cerului pentru ea.
De obicei, plâng rar, dar acum lacrimile n-au putut rămâne înăuntrul meu.
N-a căzut această stea, ci s-a ridicat pentru o fericire veşnică!
“Nu-mi aduc aminte de ce am adormit în parlament”, Dionisie Bucur.
Semnează petiţia online “Ţară, ţară, vrem făptaşi!”, prin care sprijini Parchetul General să cerceteze falsul în declaraţiile de avere, comis de demnitarii din Guvern şi Parlament. Academia Caţavencu a făcut sesizare penală împotriva a peste 500 de demnitari care şi-au falsificat declaraţiile de avere.
Intră pe http://www.catavencu.ro/petitieonline/
Mă uitam la topul celor mai bogaţi politicieni din 2005. În frunte, e hmm Dan Voiculescu, fratele lui Dinu Păturică.
Alte reprezentaţiuni bănoase: Gheorghe Copos, Adrian Năstase, Tudor Mătuşa, Vasile Blaga şi, veşnicul comunist, Adrian Păunescu. După ce le vezi declaraţiile de avere care, în 2006-2007, s-au dublat, triplat, realizezi că parlamentarii şi oamenii de stat din România chiar au nevoie de ajutor social, finaciar.
“La noi, şefii de partide sunt ca vacile în India.”, Iorgovan Antonie.
Portarul Academiei,
Cannes, Neiertătorul
Am învăţat că pot continua încă mult timp după ce am zis că nu mai pot. Octavian Paler
Am învăţat să ne lamentăm mioritic, să ne mega-vaietăm, să ne împufăm lenevios, pierzând puteri şi depăşiri de limesuri inventate.
Ce las în urma mea: un destin sau o biografie?!
Totul se mşică între Nume şi Mume, între destin şi distractie, biografie şi biruinţă adeşertăcioasă.
Lacătele din noi, Se deschid cu o lacrimă.
O lacrimă metanoizatoare, care aduce liberte.
A muri înseamnă, de fapt, a te muta într-o stea.
Când mori, nu dispari în Neant, ci te muţi într-o altă dimesiune.
Singurătatea nu e o victorie înaintea celorlalţi, ci e de fapt un naufragiu personal.
Nu poţi singur coordona titanicul. Ori la cârmă ori la vâsle; ori, ori…
Timpul e o fiară care are nesfârşita răbdare de a înghiţi totul.
Timpul e fiara care îmi mănâncă cuvintele pentru a nu o defini.
Iubirea e un sărut furat, un zâmbet inocent, o îmbrăţişare pătimaşă… şi un suflet smuls din piept.
Mai demult, umblam la furat iubir; nowadays, alţii mi-o fură mie, sângerând-o.
Nu mi-e frică de Dumnezeu, ci de absenţa lui Dumnezeu.
Prea mult se vorbeşte despre o slujire din frică, prăfuindu-se ideea că, în dragoste, nu este frică.
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde. S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.
Să divorţăm doar de cuvintele reci şi despărţirile supărăcioase.
Convingerea mea e că inteligenţa i-a fost dată omului pentru a se îndoi. Ar fi nu doar ridicol să-mi închipui că adevărurile mele sunt, neapărat, mai adevărate decât adevărurile altora. Ar fi şi dăunător. M-aş lipsi pe mine însumi de şansa de a înţelege ce am greşit.
Am schimbat cuvinte