Am învăţat că pot continua încă mult timp după ce am zis că nu mai pot. Octavian Paler
Am învăţat să ne lamentăm mioritic, să ne mega-vaietăm, să ne împufăm lenevios, pierzând puteri şi depăşiri de limesuri inventate.
Ce las în urma mea: un destin sau o biografie?!
Totul se mşică între Nume şi Mume, între destin şi distractie, biografie şi biruinţă adeşertăcioasă.
Lacătele din noi, Se deschid cu o lacrimă.
O lacrimă metanoizatoare, care aduce liberte.
A muri înseamnă, de fapt, a te muta într-o stea.
Când mori, nu dispari în Neant, ci te muţi într-o altă dimesiune.
Singurătatea nu e o victorie înaintea celorlalţi, ci e de fapt un naufragiu personal.
Nu poţi singur coordona titanicul. Ori la cârmă ori la vâsle; ori, ori…
Timpul e o fiară care are nesfârşita răbdare de a înghiţi totul.
Timpul e fiara care îmi mănâncă cuvintele pentru a nu o defini.
Iubirea e un sărut furat, un zâmbet inocent, o îmbrăţişare pătimaşă… şi un suflet smuls din piept.
Mai demult, umblam la furat iubir; nowadays, alţii mi-o fură mie, sângerând-o.
Nu mi-e frică de Dumnezeu, ci de absenţa lui Dumnezeu.
Prea mult se vorbeşte despre o slujire din frică, prăfuindu-se ideea că, în dragoste, nu este frică.
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde. S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.
Să divorţăm doar de cuvintele reci şi despărţirile supărăcioase.
Convingerea mea e că inteligenţa i-a fost dată omului pentru a se îndoi. Ar fi nu doar ridicol să-mi închipui că adevărurile mele sunt, neapărat, mai adevărate decât adevărurile altora. Ar fi şi dăunător. M-aş lipsi pe mine însumi de şansa de a înţelege ce am greşit.
metanoia lacrimilor ..frumos
te-am pus sus la blogroll palerianule
read-ui-te-aş in continuare
Princessita
ma bucur ca iti plac oamenii profunzi(Paler)
intr-o lume artificiala, in care cuvantul a fost desacralizat, ma simt singura si neinteleasa, de parca as fi o fiinta extraterestra..
si asta doar pentru ca citesc, ascult muzica simfonica, camerala, corala, detest telenovelele si tot ceea ce este comercial….
discutii inteligente…cati oameni mai au nostalgia comuniunii ideilor, a incordarilor spirituale…a dialogului?
gasind acest site mi-am amintit de hesse:,,jocul cu margele de sticla,, ”narcis si gura de aur”…aceste capodopere mi-au vorbit despre spirit, despre prietenie…..si in cele din urma despre calitatea de om
am 39 de ani…nu pretind ca le stiu pe toate…dar,mi-as dori sa comunic cu cei care gandesc si simt la fel ca mine… gabi_ivan9@yahoo.com
Gabi,
sa stii ca mai exista astfel de flori de colti, neinfectate de terenitate.
Ar fi bine sa incepem cu comuniuni ideatice (initial prin mijloace virtualizate ) ca mai apoi sa realizam mese rotunde reale, cu margele de cuvinte .