Azi am fost la înmormântarea unei persoane dragi inimii mele: Buna Paul. Nu mi-a fost bunică, dar m-a iubit că o bunică. Mereu m-a încurajat zâmbetul ei deosebit şi perseverenţa ei.
De vreo 16 ani, în fiecare dimineaţă de la 5:30, se ruga… şi ziua o continua la fel… Rugăciunea i-a fost stilul de viaţă. Ploaia a fost îmbrăţişarea cerului pentru ea.
De obicei, plâng rar, dar acum lacrimile n-au putut rămâne înăuntrul meu.
N-a căzut această stea, ci s-a ridicat pentru o fericire veşnică!
 | pyciu on Introducere în limba Elfă… |
 | crida on Introducere în limba Elfă… |
 | claudiunitisor on Reflexe panegirice |
 | andra on ceva-frumos-si-antic.jpg |
 | Teofil S on Sub egida şarabandei infl… |
 | Ligia on Ţi-au ruginit degetele între… |
 | al3x on Elfa-Limba Academiei |
 | yo on Introducere în limba Elfă… |
| yo on Introducere în limba Elfă… |
 | krossfire on Pendulaţii între autoritarism … |
| Ligia on Ţi-au ruginit degetele între… |
 | bogdan on De ce scriu |
| piciales on De ce scriu |
| Teofil S on Incertul crizat nelocaliz… |
 | Dragos on Introducere în limba Elfă… |
Condoleante… Te inteleg.
Sa speram ca exista acel loc mai bun pentru cei dragi.
Un gest admirabil,Emi.
Te apreciez si sunt sigura ca si ea te apreciaza.
Odihneasca-se in pace.