Jocul ielelor din Burzuc sâmbătă, iunie 30, 2007

Pentru Vali,

Sârbi e un ulcior smălţuit,

satul, unde s-a răsturnat comoara olarilor,

din fiecare cană s-a ivit

trunchiul fetelor,

gâtul viorii

şi-al muzicanţilor

aureola verii

s-a prefăcut în comănac de paie

pe fruntea lor feciorelnic arzând

viile burzucului

cu ele şir se-ncovoaie,

de cireşi, când bat pasul de pământ.

pe dealuri, fata. dragul ei, pe şes,

cu plopii o aşteaptă-n larg să vie.

el îşi cunoaşte dorul după mers;

când calcă ea, gândeşti că scrie.

şi pergamentul luncii-i tipărit

cu paşi nemuritori, de poezie…

Steinhardt si ecumenismul joi, iunie 28, 2007

 

 

A fost botezat de un preot ortodox, de doi preoţi catolici, de doi uniţi şi de un protestant.

Steinhardt credea din inimă şi cuget în ecumenism. Susţinea că Unitatea Bisericii nu va putea fi realizată doar prin conferinţe teologale, ci printr-o acţiune supranaturală a Duhului Sfânt.

Pornind de la formula lui Pavel Evdokimov, care afirma că unitatea treimică a dumnezeirii poate fi realizată şi în eclesiologie, Părintele Nicolae vedea ortodoxismul, protestantismul şi catolicismul ca trei ipostaze ale aceleiaşi credinţe unice.

Catolicismul ar reprezenta mai mult organizarea şi orânduirea, rânduiala; protestantismul – harul şi credinţa personala, iar ortodoxismul – duhovnicia, cumpănita soluţie la mântuire prin har, credinţă şi fapte bune.

Monahul Delarohia tânjea după ecumenism cu toată virtutea gândirii lui, înţelegându-l ca o lucrare a inimilor creştine (după modelul primilor creştini)  şi nu o tranzacţie realizată de exegeţi profesionişti.

Pentru Darius (fondatorul televiziunii Trinity Tv)

Nae…Spune pe bune luni, iunie 25, 2007

Pentru Alina (martor-narator si traducatoare)

Urmatoarele relatari sunt reale 100%.

Merge bunica si nepoata la doctor pe gratis. Medicinistu’ intreaba daca o avut dureri de cap. La care fata: Nu.

Da’ buna`sa baga: ba da cum si nu fata, durutu`te`o dara.

 

Cazul 2: I-o pus la o saveta ceva chestii medicale pe piept.
La care nana: noh ni cum ma dezbraca aci, ma leaga si nu fug.

La bloc (-ultimul episod-) marţi, iunie 19, 2007

 

Toată lumea cantă pok cu vecinii de la blok.

 

Fiecare fiinţă, conlocuitoarea dreptunghicului habitat, are o istorie, o lume ciudată. Unii prin spitale de nebuni, altele la colţurile vilelor. Încearcă unii să se sinucidă, alţii pregătiţi să facă nunta, mor. Oameni cu cancer, cu paralizie, cu probleme. Adventişti, charismatici şi de alte nuanţe. Câini, sconcşi şi şerpi care nu mor, bătăuşi şi superficiali. Bogaţi şi frumoşi, săraci şi urâţi, puţini preafericiţi şi mulţi preacurvari, bebeluşi şi titani, prieteni cu primaru’, cu pastorii, cu controlorii. Oameni reci şi oameni care te salută de sărbători. Profitori şi furăcioşi la greu… unii mari fotbalişti şi discotecari. (Anii), unii stau după blocuri toată ziua, alţii nu au voie să iasă nici la cumpărături.
Salut pe toată lumea, căci nu îmi cunosc toţi vecinii, doar vin şi pleacă. E bun vinul dulce la Împărtăşanie. Am parte de show-uri, circuri carnavaliceşti, bully pe gratis: soţii bătute de beţivi, uşi sparte, manele la maxim, prostie trâmbiţată şi miros cumplit de transpiraţie rumegătoare, de fumuri duale şi de mâncare întorcătoare de stomacuri, de fiere pe dosul dosului. Îmi vine să vomit. Aş vrea să inventez un dispozitiv de depistare a vecinilor sâcâitori şi inutili în comunicare. Până atunci, mi-am scos soneria şi dau muzica la up, însă, când tre’ să vină poştaşul, camuflat în blând, îl aştept cu braţele deschise şi linişte de mormânt. Uneori, aş tot prefera să-l văd acolo, la 3 m sub pământ, unde nu va mai trebui să plătească la Romtelecom, Orange, RDS, curent, apă etc…
Azi mi-a mai murit o vecină. Oare câţi din blocul meu vor muri până când mă voi trezi din amorţeală, indiferenţă şi inconştienţa conştientă?

Roşia Montana şi CIA-NU-RA vineri, iunie 15, 2007

 

 

Intră pe urechi, iese pe urechi,

Într-o ţară veche totu-i vechi

Totul este roşu, revoluţia

A schimbat doar oameni, nu mentalitatea

Tre’ să faci ceva pentru ţara ta

Dau un exemplu: Roşia Montana.

 

Joi m-am uitat la emisiunea Înapoi, la argument cu H. R. Patapievici şi un invitat special, unde au dezbătut problematica Roşiei Montana şi efectele cianurii.

 

O linguriţă cu o solutie de 2% cianură poate ucide un om. Cianura este una dintre otrăvurile cu cel mai rapid efect. Cianura inhibă respiraţia, alterează transportul de oxigen la nivel celular şi către creier, descreşte presiunea sanguină. Un simptom iniţial al otrăvirii cu cianură este înroşirea pielii, deoarece victima nu poate prelucra oxigenul din sânge. Un singur inel lasă în urmă 20 de tone de deşeuri miniere şi consumă o sticlă cu cianura şi 5 tone de apă. Mineritul cu cianuri este una dintre cele mai murdare industrii din lume. Printre efectele pe termen lung, se numără poluarea cursurilor de apă şi a pânzei freatice, distrugerea vieţii acvatice a râurilor şi otrăvirea unor specii de păsări. Otrăvirea cronică afectează pe termen lung reproducerea şi dezvoltarea peştilor. Problema de la Roşia Montana ar putea afecta apa pe o rază foarte mare.

 

 

În emisiune, s-a prezentat şi bogăţia istorică extrem de valoroasă, care se află în acel loc şi care, prin minerit, este distrusă. Din păcate, un ministru al culturii a scos o semnificativă parte din patrimoniu, probabil fiind mituit semnificativ.

 

Trimite petiţia pentru a susţine interzicerea mineritului prin folosirea cianurii:

 

http://www.faracianura.ro/vot.php?&cmd[96]=c-1-9538ddd2639cb4765f0cc93cda76b167&cmd[98]=x-98-2311

 

 

Mai multe detalii despre cum poţi lupta practic împotriva cianurii pe www.faracianura.ro

 

 

Semnat: unul care iubeşte mai mult merele vieţii decât merele de aur.

Acum când timpul a pierit luni, iunie 11, 2007

Poemul este creat de Ruben Laţcău, amic al Academiei Nae

Acum când timpul a pierit
Acum când noaptea a venit,
Când, zburând din nou aripi,
Văd visele, visele veşnice,
Cum curg uşor peste lume
Împrăştiind nisipul ca pe dune,
Fir cu fir, făcând un munte,
Îngropându-mă pe mine în el
Nimic, nu simt defel,
Decât sângele visurilor moarte,
Ucise de a lumii soarte,
Simt doar mirosul merilor,
Din grădina îngerilor,
Simt doar lacrimile sfinte,
Curse din aceste morminte
Unde dorm odihnite,
Ale mele visuri iubite,
Simt doar parfumul teilor,
Din poveştile zmeilor,
Simt vântul ce plânge,
Cu zgomot în munte se frânge.
În visele mele văd munţii,
Văd câmpia vastă a minţii,
În mintea mea, văd drumul,
O, Doamne, văd tronul,
Aud susurul blând al verii,
Libertatea lipsei poverii…

Şi mă trezesc în iarba verde,
Mă uit la cer, sunt nori,
Fluturi în grădina de meri,
Bătând din aripi colorate,
Peste florile ornate,
Şi visurile mele, stau liniştite,
Ele nu ştiu că vor rămâne aici,
Ele nu cred că voi uita pe veci,
În grădina aceasta însorită,
Ele nu cred că voi uita de soartă.

Dar se duce, ca timpul vara,
Şi mă trezesc singur într-o gară,
Fără de vise, singur pe-o bancă,
Şi văd trecând trenuri grele,
Le văd urlând, mă uit prin ele,
Şi văd fricile, ascunse în colţ,
Le văd venind înspre mine,
Cu parfum de moarte în vine,
Rânjind mişelnic se năpustesc,
Şi-n acel moment doresc,
Să fiu în grădina cu fluturi,
Şi-nchid ochii, ca să văd merii,
Şi simt cum mă-nconjoară,
Acel parfum, acel miros de vară.

Şi deschid din nou ochii,
Şi nu mai sunt în gara morţii,
Am ieşit din lumea fricii,
Acum mi-e frig în tărâmul verii,
A venit iarna cu al ei ger,
Mă uit din nou la cer,
Nu mai e albastru, cu nori,
E greu, de plumb, fără cocori.
E tristă grădina acum,
În mijloc este un drum,
E drumul iernii, drumul rece
E drumul viselor mele,
Drumul pe care voi merge,
Voi merge în căutarea verii,
Undeva voi găsi merii,
Voi găsi visele stând în iarbă,
Se vor uita la a mea barbă,
Şi vor veni la mine,
Atunci in mijlocul ierbii,
Voi vedea iarăşi fluturii,
Şi voi visa, Doamne, din nou

Voi fi bătrân…

Nu credeam să-nvăţ a dormi vreodată joi, iunie 7, 2007

În 7-9 iunie, la Băile Felix, are loc a doua Conferinţă Naţională de Somnologie (am făcut o poză, dar e prea mare să o postez).

De obicei, nu am insomnii (de fapt, am probleme cu încercarea de a ma ţine treaz). Când îmi pun capul pe pernă (dorm fără perne), adorm instantaneu. Uneori, nu pot dormi, datorită unor revelaţii (inspiraţii divine, gălăgia vecinilor, show extern la Lotus sau arsuri pielare).

Din experienţele cioraniene, insomnia este o realitate antinomică: ea dilată timpul golindu-l, pustiindu-l ca sens, trăieşte vidul repausului, opresiunea istovitoare a inactivităţiii: eşti simultan flaşi şi o imagine răsturnată a lumii: starea de veghe s-a cuplat nefiresc, cu ora cosmică a somnului: eşti singur şi abnorm. E rolul insomniei de la caligula la Hitler. Incapacitatea de a dormi e, oare, cauza sau consecinţa cruzimii? Tiranul veghează – iată ceea ce îl defineşte cu adevărat.

P.S.: Ce binecuvântat a fost Adam după somn.

Ch-est-ionar duminică, iunie 3, 2007

 

 

 

1. Cât timp petreceţi în faţa televizorului într-o zi?

• Sub 1 oră
• 2-3 ore
• Peste 3 ore

2. Care sunt mijloacele de informare la care apelaţi frecvent?

• TV
• Radio
• Ziare şi reviste
• Internet
• Cărţi
• Filme

3. Care este ultimul eveniment politic important pe care vi-l amintiţi?

 

4. Care instrumente media din cele de mai jos le veţi folosi cu preponderenţă în următorii 5 ani?

• Internet
• Radio
• TV
• Ziare şi reviste
• Cărţi

5. Aveţi acces la Internet la domiciliu?

• Da
• Nu

6. Cu ce scop navigaţi pe Internet?

• Informare
• Autoeducare
• Divertisment
• Relaţionare
• Altele (care?)

7. Vă doriţi un sistem HD-TV? De ce?

 

8. În ce măsură sunteţi satisfăcut de conţinutul programelor TV la care aveţi acces?

• Foarte puţin sau deloc
• Puţin
• Mediu
• Mult
• Foarte mult

 

Ocupaţia…………
Vârsta……………..
Localitatea de reşedinţă……………………………..