Inspirat de cetatea Oradiei joi, iulie 19, 2007

Pt Csaby, Abigail si Tibi

sed. pe banca ondulatii sanscrite ma fugaresc.

alerg. pietrele cuprinzandu-mi talpa inimii.

privesc. izbelistile inaripate inghitind din soare.

vorbesc. umbrele care-mi dumiresc panza pipaitoare.

strig. caramizi moarte rad catre mine.

astept. magnolii necosmetizate legandu-mi sireturile.

pasesc. pe cioburi de hartii abia inflorite.

visez. ploaia care sa nu ma atinga.

suspin. ramuri fantomatice simuleaza iubirea.

aud. oprirea clopotelor cutumiare de refugiare.

palesc. ciripituri surde imi dezarmeaza solitudinea.

vanez. podul unui insectoid brun-rosiatic.

suport. un miros obtuz, anacromizat.

ancorez. euforia-mi mioriticoida in colhoz.

prevad. ruinele cetatii dansand dionisiac.

valsez. cu aminitirile-mi halucinante.

Unii la furat, alţii la scăldat pe seama… Vodafone marţi, iulie 17, 2007

 

 

 

Următorul articol este scris de Cami L., corectoarea Academiei Nae, reprezentând câteva simptome ale cleptomaniei româneşti (evenimentul relatat a avut loc sâmbătă, 14 iulie, 2007):

 

 

Fură românii ochii de pisică de pe drumuri, da? Fură chiar şi poezii din mintea creatorului, nu? Să vă spun una de care n-aţi mai auzit. Şi când era să ţi se întâmple ţie, e mai în culori, e mai fascinant, e mai… tridimensional!

Din binefacerile Omului. Să nu uităm niciuna din binefacerile omului… ca să ne ştim feri de ele.

O sună ieri pe maică-mea un tip de la Vodafone, cică. Număr ascuns. [ascuns? suntem la candid camera? de când umblă Vodafone cu subcovoruri?!] Să ne anunţe că am câştigat 3700 euro [dom'le, ce sumă, nu?!], pentru că am fost traşi la sorţi [dar oare de unde, că nu
participaserăm la nici un concurs. Şi oare ce concurs? nu primisem nici un mesaj, nu văzusem nicio reclamă cu respectivu' premiu. Vodafone îşi anunţă întotdeauna clienţii de concursurile ce le are. Poate traşi pe sfoară, nu la sorţi.] Şi numărul nostru ieşise [vezi bine!] câştigător. Şi ce trebuie să facem pentru a intra în posesia lui? Nimic, doar să dăm numele şi adresa, să ştie unde să îl trimită. Puteam alege dacă electrocasnice sau suma respectivă. Aşa ca la casele mari. Vorbea foarte ştiutor tipu’, ca şi cum făcea asta din naştere. Se întrerupe convorbirea de 3 ori [interesant... telefonu' nu făcea astfel de probleme... însă viitorul căştigător avea ocazia să se alarmeze în cazul ăsta.. oare mai suna?... vai, premiul meu cel mare... când mai ai o aşa ocazie? iete că sună tipu'. Om de cuvânt, vezi?]

A treia oară, maică-mea îmi zice să ridic io a 3-a oară; noi oricum avem voci greu identificabile la telefon. Se miră tipu’ că suntem din Oradea şi apoi ne mai şi întreabă dacă ne putem deplasa până mâine la sediul lor din… aşa, Bucureşti. Aaaa, păi nu avem cum. Atunci vin ei, dar va trebui să plătim un comision pentru taxe… Şi cam cât e comisionu’ ăsta, aşa aproximativ? Aştept puţin să calculeze? Aştept [mi-l şi calculează la telefon, asta da treabă, chiar e pe bune chestia]. O suta şi ceva de dolari. Cât???? [da' ce? vine de peste ocean premiu' asta?] Şi până maine. Mâine e duminică!

Hmm. Şi comisionu îl plătim, luând ACUM de la cel mai apropiat Peco!! cartele Vodafone în valoarea comisionului [acum, aşa rapid? acum, când reprezentanţele îs închise, sâmbătă seara, la 7? La Peco??? nu la Vodafone! Aşa o fi găsit cu cale Vodafone să-şi facă reclamă, pesemne? Hmm]. Şi mâine vine Antena 1! să ne înmâneze premiul, noi putând să ne manifestăm bucuria la cameră [ei, dom'le, mă gândeam eu că tre' să fie în colaborare cu ceva televiziune, nu fac ei numa' aşa. Ne îmbrăcăm frumos. Duminica vine premiul, ai? Aşa, pe nepusă masă...]. După ce luăm cartelele, le spunem lor la telefon seriile, etc… [păi, dacă îs cartelele mele?], să notez numele lui şi CNP-ul [ooo, sincer omu', onest, îmi dă datele lui personale].
Staţi puţin să vedem… Mulţumim pentru premiu, dar renunţăm la el. Nicio o obiecţie din partea tipului [cu anumite accente de agresivitate şi grăbeală pe parcursul conversaţiei]. Nicio obiecţie, nicio încercare să ne convingă că pierdem şansa vieţii noastre, premiul cel mare, jackpotul, mântuirea!

Şi nu vreau să mă gândesc cu câţi le iese faza. Se mişcă repede, să nu ai timp să gândeşti. Seara, când nu mai sunt deschise reprezentanţele, că cei de la Peco n-au vreun habar nici aşa… Număr ascuns… Măi să fie…

Vodafone, ai? Îşi dau în cap dacă află cum le face firma de panaramă.
Dar câte poate omu’ fura în ţara asta…

~ Cami L. ~

 

Audioti din toate blogurile, uniti-va vineri, iulie 13, 2007

Daca reusisi sa asculti odata, e un inceput bun.

Daca ai pus-o a doua oara, te-ai deparazitat cultural (de virusul manelofreniei).

Melodia o dedic si sorei mele Anamaria care e departe momentan(si ea canta la pian).

Un Wanderer care ne aeriseşte – Steinhardt luni, iulie 9, 2007

 

 

Calatoriile din perspectiva lui N. Steinhardt sunt diferite de drumetii. Calatoriile primenesc, atata, dezvaluie, inteleptesc si creaza o stare de spirit deschisa si receptiva, care nu ne poate fi decat de cea mai mare priinta.

Drumetia e doar incantatoare, tonifianta, instructiva.

Calatoria presupune un soi de traumatism, de socuri, de revelatii, chiar de indignari, de suparari(care nu-s rele), rostul ei fiind sa ne trezeasca din stagnare si obisnuilenicie, din inertie si program. Calatoria e o aventura, care te scoate din decorul initial. Pe cand drumetia nu-i o iesire din cadrul originar. E doar informativa, pitoreasca, e distractiva.

 

Calatoria e un act grav, un examen de maturitate. E o luare de cunostinta directa a teoriei relativitatii generalizate. Drumetia te scoate din camera, te scutura de praf, te zbiceste, te invioreaza, dar nu te scoate din sinea ta, din ecologia familiara, pe cand calatoria este cutremur, schimbare de perspectiva, un periplu galactic.

 

Calatoria ne scoate din ingustime, ne deschide mintile, ne dezvaluie imensitatea numerelor de solutii posibile si in modul acesta ne aeriseste, ne scoate din margini. Calatoria e discontinuitate, contact cu noul, cu neasteptatul, cu abruptul.