Pour Juliette a lui Răzvan Ionescu
Era pitic de sâmbăta trasă de coadă, când zmeul meu cu pete de tristeţe mi-a fost răpit de porumbiţe. L-au plimbat în ritmul vântului pe deasupra bisericilor din lemn maramureşene, a ştergarelor de la Binş, a străchinilor di pi la Iza, peste grinzile cioplite de la Bran, oalele negre din Marginea, stâlpii gorjeneşti şi lăzile din Budureasa. A văzut pieptarele făgetene, blidurile smălţuite à la Hurez, tiparele de caş din Vrancea, fluierele lui Hodac, ulcioarele din Obaga, zalele pădurenilor, crucile de la Petriş, sumanele străjene, casele moţeşti, valnicele mehedinţene, cornurile de praf de puşcă din Suceava şi glugile din Haţeg.
După ce am anunţat dispariţia lui la OTV (otrava teribilismului vândut), la ora diaconească, zmeul mi-a fost returnat, fiind aflat în Bărbăreşti, la casa lui Herman. Era întreg, dar deformat; avea acum pete de fericire.
Şi pentru cei mai curioşi, menţionez Julieta are fix 90 şi ceva de ani.
In Italia, exista Clubul Juliet, o asociatie nonprofit care raspunde scrisorilor celor care vor sfaturi in dragoste. Puteti sa va uitati pe:
http://www.wendydent.com/From_Verona_With_Love_info.html
De la ce a pornit: cineva a trimis in 1937 o scrisoare cu destinatia Juliet, Verona; a nimenit in mainile paznicului cimitirului, care a si raspuns la ea.
So funny Camix.Dincolo de lansarea de carte de la Humanitas la care faceam referire doream sa incurajez aducerea aminte cu privire la cateva bogatii romanesti.