Piendulând între scrânciob şi cioburi de zăpadă marţi, februarie 26, 2008

Simt umbra trenului în alergare. Chiar dacă am fost pi la Susheava 3 zilii, nu ma dădui cu scrânciobu’.

Subtitlu: Despre Ente şi Torente sucevene

Zililii trecutii, şeva muncitori viniră la familia L. şi întriebară dacă Domnul C. este acasă. Nu ieste acasă. Ie plecat în Toronto, răspunse fiica cu naturalieţe.

Daa? Sincir să fim, ştim undi ie Toronto, dar nu ştiam că intenţiona să plecii. Dăgeaba vinirăm atunci.

Şi când plecă?

Mai inaintii.

Şi când si întoarcii?

Îndatălea…

Da’ cum si poati?

Eh, e vorba de magazinul Toronto din Suceava, nu de oraşul dân Amierica…

Astfel răsăriră smileurile şi râsetele lăbărţate pe figurile participanţilor.

Văzui rămăşiţele cetăţii şi fântâna bucovineanca din care se adăpa Nica (atunci când nu mergea la scăldat sau la cireşe de furat), dar nu vrui să mâncu vată îndulcită pe  băţ. Văzutu-l-am pe Ştefan cel «Marii», agăţat di marmura bătrână, călărind cu coada în sus (cine ştie răspundi), dacă nu e înghiţit de gura (h)umorului.

Torente de simţăminte mov îmi napădesc fiindul.

M-aş însenina dacă aş putea îmbrăţişa ente-ul ei şi apoi să alergăm desculţi, de mână cu inimile noastre, prin zăpada albă, încălzită de iubirea misterioasă din noi…

Ştiri, de uitat cu piciorul la ele duminică, februarie 17, 2008

Aristotel vorbeşte de mirarea tâmpă, acea mirare care te loveşte pe la 17:00 şi 19:00. Acolo, avem ştiri distorsionate şi exagerate, încărcate cu un ton fatalist care să te provoace la înlăcrimare.

Informaţii parţiale şi nesemnificative, încălţate cu disproporţionalităţi. (Non) Ştiri cu popcorn şi seminţe.

Satisfacţii morbide când Bărbulescu îi dă cu toporu’ în cap lui Frunză, în timp ce era la cârciumă.

Şi trasmisiune directă de la pisica salvată de şoareci şi din Tismania de la Conferinţa despre flori.

Informaţii care contribuie realmente la deciziile cotidiene.

Asistăm la apogeul voyerismului. Acea bizară şi patologică curiozitate de a şti totul despre toţi, dar nu şi despre sine.

Filozofie medievală pentru Gigi şi Gioconda duminică, februarie 10, 2008

Pentru a recunoaşte oamenii de tip Gigi, vă rog ascultaţi melodia

următoare a lui Alexandru Andrieş (până la capăt) şi citiţi postul

şi comentariile sub titlu’ în offside cu mintea şi fault cu gura.

Gioconda încorsetează tipologia celor cu expresivitate însufleţită

de mister şi un surâs abia schiţat. Nomada gânditoare care se dă

cu parfum de plop.

Albertus Magnus a afirmat despre Toma D’Aquino că este

un bizon taciturn care va umple întreaga lume cu mugetul său.

În cartea Despre fiind şi esenţă, Toma păşeşte încălţat

cu bocanci metafizici, pe terenul fiinţării ca fiinţare.

Fiecare lucru este ceva care este şi, oricare ar fi esenţa lucrului

considerat, aceasta nu include niciodată existenţa lui. Toate a căror

existenţă este alta decât esenţa lor îşi primesc existenţa de la

altcineva. Ori ceea ce este de la altcineva nu poate avea cauza

primară decât ceea ce este prin sine. Trebuie să existe,

ca o cauză primă a tuturor existenţelor de acest gen,

o fiinţă în care esenţa şi existenţa să fie una. Această fiinţă,

spunea Toma D’Aquino, noi o numim Dumnezeu.

Buhă cu pantaloni scurţi luni, februarie 4, 2008

Pentru Cobârzan Vlad Alexandru

Toate în cameră sunt mute: patul mai moale decât doresc,

biblioteca împăturată, chitara încrucişată, biroul trudit,

dulapul cu haine puţind a eleganţă şi laptopul îmbătrânit pe parchet.

Afară, toate sunt surde: blocuri comuniste şi parcări învelite în orbire.

Ceasul a secundat de 24 de ori după ora 2. Umplut de nesomn,

m-am pus la termopan să scriu.

Mă piţiga metafora noctură a luptei lui Iacov cu Îngerul.

Caloriferul lăptos, care în zilele trecute a divorţat de mine,

acum îmi oferă buchete de zambile.

Stricâdu-mi ochii cu lumina lămpaşelor sărăcăcioase şi depărtate,

purced a scrie la lumina mobilului cu taste dizolvate.

Scriu pe Abaddon. Privesc la strada nudă şi observ din când în când,

pâlcuri de cutii cu roţi, majoritatea făcând parte din seria limuzinelor

autohtone (tradus dacia) care îşi cară bulibaşii (tradus petrecăreţii)

şi întârziaţii elitlizaţi, taximetrişti îmbătându-se cu milioane.

Nu mai aud orologiul boţit de parazistismul molatic.

Din canal, aerele calde mă ispitesc cu mărul nelucid al adormirii.