Pistrui pe pânze şterse duminică, mai 11, 2008

Pentru Adela Crişan

Scaune de lemn, verzi şi grele dansează în concordanţă lângă pereţii cu pălării negre.

O masă cu tăblie timidă, lângă o noptieră unde trosnesc revistele pistruiate

cu litere îngroşate pe coperta albastră.

Pasagerii de cauciuc îşi plimbă sentimentele pe burtă, îmbrăcaţi în salopete contradictorii.

Cursoarele aruncate în pereţii de sticlă neştearsă înghesuie adaptarea musafirilor maronii.

Cârlige de tremurături albe se înclină sumbru spre cocoaşele gălbui.

Coregrafia curenţilor portocalii se loveşte de paravanul care nu e… în mişcare.

Sunt într-o confuzie de culori cu pânzele ridicate către tavan.

Scăriţe ascunse după carcasele de ghemuri tăcute sfidând regulile infiltrate

şi murdărite de imperativ.

Pictez, folosind culori invizibile şi pensule intangibile la prima cetire.

Dorinţe cotite şi nedescifrate pe strănuturile târzii ale peretelui în mişcare,

de sub care ies obeliscuri purtate cu aripi de nisipuri mişcătoare.

Mâzgălesc pe pânza stângăciilor sincere cu linii imaginare gândite de ani.

Tangenţial zăbovesc (i)revocabil pe miracole, presimţindu-le renaşterea după sfârşit.