„Plang lacrimile care n-au putut sa intalneasca stelele”
Pictorul Modiglini
Fete cu tenue obligatoire merg tantose si cu terfelire in suflet.
Hormonii baietilor sunt potoliti precum avioanele cu motoarele aprinse.
Electricienii au reparat sigurantele defazate ale ierbii cu miros de mai.
In tram-vai cheful plange orbecaind de transpiratie.
Toata urbia e un microunde programat pe clarobscur.
Pe strazile mahalagiste, copii jupuiti cu jovialitate trag carute cu cocosi.
Cioburile au cazut langa bloc intoarse in tipete.
Lacrimile sunt intinse pe subtritrarea gioarselor.
Cateva fiinte isi scalda inimile in stele iar eu m-as ascunde dupa ziduri
neciuruite de mitralierele timpului si as aprinde lumanari cu miros de stele.
înrămări ale fiinţelor, ce ar fi putut ajunge?
vremea asta mă cutremură şi m-a uscat până in creştet
devin clopotul ce nu-şi aude niciodata clinchetul
înrămări ale fiintelor, ce ar fi putut ajunge?
si eu sunt cu stelele in ultima vreme [ascult Praf de stele-Vita de vie intr-un mod obsesiv;))]…
imi place la nebunie sunetul pianului din videoclipul tau…:|
Foarte frumoasa “melodia”. Spune-mi, te rog, cine o interpreteaza [nu m-am priceput sa aflu singura] si cum as putea face rost de ea?
Multumesc, Emanuel.
Modigliani, mon amour…Frumoase poezii scrii, imi amitesc exact virsta ta, sper sa o aproximez exact….