Prietenia presupune o relaţie care nu depinde de o anumită schemă.
Antoine de Saint-Exupéry înţelegea prietenia ca fiind timpul petrecut împreună cu acel ceva sau cineva.
Prietenia e făcută din atenţie şi răspundere. Ea presupune să ştii să taci şi să opreşti turuirea fără număr. Altfel, e un balet de bule, fiecare fiind prins în jocul lui mental.
Când vorbeşti, cauţi să te convingi pe tine de aceleaşi chestiuni.
Când taci, îl vezi pe celălalt şi problema. Doar aşa vine ceva înspre tine. Înţelegi cealaltă persoană doar când ştii să o asculţi.
Poţi să-l ajuţi pe celălalt mai mult decât poate el din locul lui.
Înţelegerea prespune mai mult decât să-i dai semnificaţie, decât să percepi mesajul decompozabil logic. Are de-a face cu trecerea dintr-o minte în alta, dintr-o inimă în cealaltă, dintr-un trup în altul.
Compătimirea e doar o înţelegere într-o manieră organică care gândeşte: “Bine că nu sunt în locul lui. Vai ce trist, dar asta e.“
Pe când compasiunea presupune înţelegerea autentică a durerilor.
Atâţia prieteni ai câţi ai ajutat şi câţi te-au ajutat.
Ajutorul e împlinirea prieteniei ce rezultă din timpul petrecut împreună înspre aceeaşi destinaţie.
Si partajand inima in doi timpi.
Prietenia nu a deschis usi, ea a deschis ferestre si astfel am zburat.
Ne-am imbratisat si am putut zbura.
Numai bine.
Des armes, des chouettes, des brillantes
Des qu’il faut nettoyer souvent pour le plaisir
Et qu’il faut carresser comme pour le plaisir
L’autre, celui … qui fait rêver les communiantes
(Noir Desir, “Des Armes”)…
ps: facem schimb, iti dau mp3 de la noir desir, imi dai si mie autorul primei poze?!…
okay, azi soseste pe mail.
perfect batrane
şi perfect alese fotografiile, aş adăuga
Eliade spunea o chestiune legată de prietenie pe care am ţinut-o minte. Mi s-a părut că dă glas unei dimensiuni care m-a preocupat într-o vreme. Şi care mă mai preocupă şi acum uneori.
Spunea că prietenia nu se verifică neapărat în ceasurile aşa-numite grele, nu atunci când trebuie să fii trup şi suflet pentru celălalt, ci se verifică în libertatea pe care i-o ştii dărui, independenţa pe care o poţi acorda celuilalt şi faptul de a-l lăsa să fie ceea ce este el cu adevărat. A nu-l constrânge între propriile noastre limite şi limitări.
)
(am parafrazat… şi interpretat
c`est le malaise du moment, l`epidemie qui s`etend. Superb. Imi era dor de blogul tau.
pozele imi plac. exprima mai mult decat cuvintele:)
ana,
frumoasa incrosetare de idei .
o inima zburanda in timpii deschiderii bratelor si strangerii sufletelor.
multumesc pentru incurajari vivi, gabi si cristina.
Va doresc ferestre cu imagistica curata si prieteni cu ochi fara de ceata.
Camix,
Dimensiunea insiretata de tine si Eliade imi gadila cortexul:)
Presupune o renuntare de ego, la o iubire nelimitata si neinfasurata in dicteuri, la o recunoastere a autenticitatii complementare din dinamica celuilat ticait.
Corina,
Si ce exprima pozele in armonizarea cuvintelor ?
mai lipseste muzica pe fundal si gata. sinestezie de simturi, imagini si stari. O armonie!