O fixitate lenticulară înmiresmată-n agitaţii
Un pas fantasmatic, scormonitor în oniric
O privire coconică lângă stuful de omizi piuitoare
Planşe meditative priponite cu fler
Translări luntroase fără cifru înaripat
Marginalităţi anarhice cu coapsă din tertipuri
Exteriorităţi placate cu sincerism de zestre
Dialectici adumbroase cu degetele spre cer
Mantalele unui somn cicatrizat
O antenă de lacrimi scurse din pielea pătată de soare
Promisiunea unui curs on-line de comprehensiune a limbilor elfice începe să se trasforme într-un lanţ de inele izomorfice. Dintre toate limbile inventate de autorul şi filologul britanic JRR Tolkien, cea mai populară a fost întotdeauna Quenya.
De asemenea, pare a fi cea mai dezvoltată din toate limbile concepute de el. Într-adevăr, doar două dintre ele – Quenya şi Sindarin – sunt atât de complete, încât poţi scrie cu uşurinţă unele texte substanţiale în acele limbi, fără a recurge la un masiv foc de invenţie proprie.
Până de curând, limba Sindarin a fost puţin înţeleasă, având o fonologie mai complexă, plină de dificultăţi pentru cei care nu au o pregătire lingvistică.
Împreună, vom începe să studiem Quenya. Această limbă va facilita mai târziu, studierea altor limbi, inclusiv Sindarin, deoarece Quenya reprezintă o ramură importantă a arborescentei limbi elfice.
Limbile elfice nu sunt entităţi independente, toate evoluând de la o limbă comună strămoşească. Quenya are cel mai mare grad de proximitate faţă de această limbă primitivă. Finlandeza, greaca, latina, spaniola şi luxurianta lor creativitate au fost câteva dintre aripile lui de inspiraţii.
Învăţarea acestei limbi fiind complicată, vă doresc un spirit dezvoltat de autodisciplinare şi perseverenţa lui Frodo Baggins.
Având în vedere că nu m-am uitat niciodată mai mult de 2 minute la Italia Uno
sau la celelalte posturi TV italiene, nu sugrum cunoştinţele acestei limbi în cerul minţii mele.
N-am văzut nimic din Non E La Rai cu Ambra Angiolini sau Karaoke cu Fiorello, astfel,
n-am idee ce simbolizează versurile acestui cântec.
Ţi l-am dedicat datorită ataşării tale de Verona şi Padova şi artei din realizarea clipului.
Fie ca vânturile ornate în valuri să te înalţe spre sinfoniile cerului.
Îţi doresc felinare cu miros de stânci, chitări şi clipe frumos editate.
Jean Cocteau fiind întrebat ce ar lua cu el dacă i-ar arde casa, a răspuns cu seninătate
îmbârligată cu seriozitate, că ar lua focul.
Cu toţii în adâncul nostru recunoastem şi căutăm un Principiu Prim, conştientizând că la cauza
lumii se află un anumit ceva, cineva.
Vedem diversitatea, însă o vedem închegată, incrosetata.
Toate lucrurile colorate eterogen şi mirosind divergent, stau împreună.
La durere, lucrurile se atomizează, pierzându-şi legătura.
Intodeauna raţionalizăm situaţiile în care ne aflăm.
Putem suporta eroic suferinţa când cunoaştem cauzele şi scopul.
Tiranul loveşte haotic, distrugând coerenţa.
Tiranul îşi arată că poate decide asupra oricui, fixând criteriile.
Cel care o aplică, o enunţă.
Prin complot, oamenii sunt dirijaţi cumplit.
Tendinţa de a te interoga şi de a găsi sensuri ţine de existenţa noastră umană.
Operatorii unei lecturări serioase sunt întrebările.
Grila de lectură e în permanenţă viaţa noastră.
Citim cu nelămuririle, perplexitatile, neliniştile noastre.
Citim ceea ce ne vine pe structura noastră.
Orice problemă o putem adânci şi dezvolta în interiorul culturii.
Să revenin la interogaţia < de ce > a copilului.
Niciodată nu e prea târziu să întrebi de ce, pe ce se bazează, care e cauza şi structura logică.
Suntem fiinţe raţionale în măsura în care ne întrebăm ce anume e în spatele lucrurilor.
Şi evidenţele simple pot fi decompozabile, descompuse : 1+1=2.
Care unu se adună cu care unu şi dă doi ?
Îţi doresc busole de lumini,
acordeoane de biruinţe
şi peripeţii fără râsete de piraţi.
Guglielmo din Numele Tradafirului, întrebat fiind dacă a iubit vreodată, a răspuns:
“Da, pe Platon, pe Aristotel, pe Toma.“
Deschiderile şi darurile primite din cărţi ţin de identitatea noastră adâncă.
Ne răscolesc interior.
Să vedem cine era Eliade, Noica, Steinhardt nu în pozele lor, ci în caietele lor.
E nevoie de răbdare ca să desfăşurăm lectura în timp.
Împreună cu autorul unei cărţi, ne înfăşurăm în jurul unei problematici comune.
Cu cât privim mai adânc în problematica altuia, cu atât privim mai adânc în noi înşine, o lectură serioasă fiind exerciţiu al unei relaţii serioase împreună cu celălalt.
Presupune o muncă pe text lipsită de entertaiment şi plăcută zăbavă.
Poate fi chiar un chin. A citi în pat, la jumătatea drumului dintre veghe şi reverie, nu e citire.
A lucra pe text prespune efort, muncă, transpiraţie, atenţie şi autodisciplinare.
 | andra on ceva-frumos-si-antic.jpg |
 | Teofil S on Sub egida şarabandei infl… |
 | Ligia on Ţi-au ruginit degetele între… |
 | al3x on Elfa-Limba Academiei |
 | yo on Introducere în limba Elfă… |
| yo on Introducere în limba Elfă… |
 | krossfire on Pendulaţii între autoritarism … |
| Ligia on Ţi-au ruginit degetele între… |
 | bogdan on De ce scriu |
| piciales on De ce scriu |
| Teofil S on Incertul crizat nelocaliz… |
 | Dragos on Introducere în limba Elfă… |
 | bebeloosha on Introducere în limba Elfă… |
 | Robert on Elfa-Limba Academiei |
 | catalina on Vocabule Elfa (1) |
