
Pentru Anca Lupu
Cioara albă m-a dezumanizat
cu strugurii de cearcăne urâte
Cu lavandă fularul mi-am pictat
să ating cu el îmbrăţişările posomorâte
Pescăruşul din mine a înviat
prin mirosul frunzelor dansând pe criş
Amintirile gravide au visat
misteriosul mut ascuns de luminiş
Porumbelul cu litere spre tine a zburat
peste nopţi cu aripi de platan
cu falduri metamorfozate în samizdat
spre părul tău cu zâmbet diafan
Nestiind cine e autorul poemului, as fi zis cu ochii inchisi ca e un el… Exista anumite stangacii care numai barbatilor li se potrivesc. Asa si in poema de mai sus: abundenta de imagini, zipuite parca. E nevoie de melodicitate, sa curga textul, dar el e intrerupt de puncte si virgule care cer pauze… Poemul tau e ca o descarcare sacadata de energii cuvantatoare.
A.dama.
Punctele au fost aruncate intial cu efecte decorative si nu sintactico-grafice.Acum s-au dovedit superfluue si au zburat energic spre o vacanta-n Sacadat.
Tare jocul cu Sacadatul. Dar ala cu Pop/esti il stii? Nu ca la tine e din Lup/esti.
Am recitit textul (am invatat si eu re-citirea). E mai bine fara semne. Dar e cuminte sintaxa. Foarte cuminte. Ca o printesa care seara nu iese din iatac si nu deschide geamul nici macar pentru o insecta cat de mica, ce s-ar putea transforma apoi in…
Printesa vede seara in yatac doar umbrele hiperbolizate ale insectelor purtatoare de venin.
Geamul maroniu e inchis pana la sosirea printului luptator si protector.
ciudat………