Cearşaful de sticlă joi, octombrie 30, 2008

trucuri însângerate ascunse-n mâneci cicatrizate

realităţi putregăite sub seducătoarea mască a iluziilor clipite

tapetate cu flori tăbăcite croncănind şi orbecăind fără vedere

ca o bâjbâire sforăitoare a unghiilor înfipte-n stâlpul de telegraf

pe fond de muzicuţă cu Somewhere over the rainbow

luna încălţată-n papuci de biserică

ieşită din sicriu fără să umble la cuie

se regăseşte-n mişcarea pierdută-n spaţiul cleios

deasupra reflectoarelor amorfe agăţate de 15 conducte volatibizabile

metilizate de infirmul trandafiralbastru

spumat cu menajerii de sticle înlăcrimate

sfeşnice scrise ca irizaţii fosforescente haşurate pe gramofon

acoperind cu cearşafu’ verde plăcile ideilor clandestine

Pentru verde ursuz

Labirintul afectiv sonor miercuri, octombrie 29, 2008

Sensul operei muzicale nu se injectează singur precum Exctasy provocându-ţi împliniri visceral-emoţionale şi înălţări difuze.

Debussy îi caracteriza pe cei care nu se sfâşiau din pasivitate şi nu se smulgeau din comoditate ca având feţe cenuşii de plictiseală, indiferenţă şi chiar stupiditate.Pe cei care nu pătrundeau în interior muzica îi vedea ca îndepărtaţi de drama ce se manifestă prin conflictul simfonic.
Criticul muzical vienez Eduard Hanslick îi contura sarcastic ca fiind acei adormiţi care se lasă purtaţi şi legănaţi de vibraţiile sunetelor, în loc să contemple cu o privire ageră.Ei fiind în stare să discrediteze cel mai puternic onorea muzicii.

Între muzică şi ascultător e necesarmente o relaţie de iubire.Să prinzi muzica de mână, să o strângi la piept.Să o vizitezi zilnic, să reflectezi asupra celor trăite, să-i atingi pleoapele, să-i urmăreşti buclele sinusoidale, să-i încălzeşti mâinile .

Înariparea efortului muzical prin plăcere marţi, octombrie 28, 2008

În ciuda culturii de mâncare instant şi informaţie instant, înţelegere profundă instant a muzicii de calitate  nu există.
Beethoven spunea că el nu scrie pt cei mulţi, scrie doar pt cei educaţi.În idea că
“Vox populi, vox dei”n-a crezut niciodată.
Nu ştim să ne frângem orgoliul ascultând.Când alţii ne împărtăşesc un ceva semnificativ,
noi suntem focalizaţi pe vocabulele noastre şi reacţia celuilat la problemele noastre.
S-a fosilizat, s-a atrofiat simţul ascultării din noi.
Cele două unghiuri de jos ale triughiului isoscel sunt compunerea şi interpretarea,
urmate de vârful de sus prin care noi devenim activi treptat şi trudnic :
înţelegerea intenţiilor compozitorului şi interpretului.
Baudelaire spunea că în muzică, pictură şi literatură există întodeauna o lacună completată
de imaginaţia ascultătorului.
E nevoie de răbdare că să desfăşurăm miezul sonor în timp.
A asculta în fotoliu sau în sala filarmonicii, la jumătatea drumului dintre veghe şi reverie, nu e ascultare.
Trebuiesc aruncate impresiile superficiale şi prejudecăţile la Recycle Bin şi parcurs drumul efortului
şi transpiraţiei din urma analizei si sintezei muzicale.
Plăcerea este chiar în acesta strădanie prelungită şi încordată, căci revelaţiile ulterioare
desfătează adâncuri mult mai profunde decât efemera simulare emoţională a percepţiei pur senzoriale.
Comoară interioară a unei capodopere este arborescentă şi inepuizabilă, mereu revelatoare şi regeneratoare.

Reverberaţii de senzaţii palladiodale luni, octombrie 27, 2008

Pentru denize

Născociri ale cupolelor cu corzi
împletindu-se cu aripi semnalând înclinaţii inspirative
carcase de valuri înconjurate de percuţie
fulgi de stele în privire
nori cârlionţaţi în cioburi de sticlă verzi
cartografieri ale parfumului de portocale siciliene
recifuri estetice încreţite-n excentricităţi

Tufişul care nu se aprinde niciodată sâmbătă, octombrie 25, 2008

Tonomate cu fise din relaţii au aruncat
feelinguri creponate agăţate de chemări superfluue
tufişuri stinse cu ochelarii de echilipsă aprinzând
tragedii antigoneşti netranşcendente
întărite de gălbenele cu lăptişor neofilit

Obscurul tupeşte şi clarul se ascunde după boschetzii prezentului
oaia răzvrătită mi-a scăpat din mână şi s-a cocotzat pe gard
deschide poarta, nu sunt eu Ştefan Cel Mare
flăcările ies din apă
nu mai vreau să-mi bat joc de minunea frunzelor în cădere

Amfitreatrul e plin de vorbitorul care nu e şi de auditoriul care absentează
cioburi de table din tunet
rezemate de gradele de afară unde tufişuri fac genoflexiuni vocale
sfidând regulile de tolerantză egipteană
încheind cu cuvinte scrise cu partea cealaltă a pixului

Recitindu-l pe Teofil Stanciu vineri, octombrie 24, 2008

Naţionalism de hoit
Celebrul experiment cu disecţia broaştei a fost unul dintre riturile de iniţiere în tainele zoologiei pentru multe generaţii. Vietatea era eviscerată, secţionată, spintecată, iar partea cea mai palpitantă venea când membrele continuau să reacţioneze la stimuli post-mortem. Muşchii se contractau la comanda nervilor încă activi.
Aceasta e imaginea care îmi răsare în minte când întâlnesc manifestările unui anumit soi de naţionalist. E vorba o categorie întreagă ce nu reprezintă mai nimic din punct de vedere social şi civic. Mai precis, un tip de cadavru social care nu se manifestă niciodată (sau aproape niciodată) pozitiv în obştea mai largă sau mai restrânsă din care face parte, dar poate să se manifeste negativ uneori.
Să detaliez. Iniţiativele sociale care au ca scop îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă comune îl lasă rece. Iar asta nu din spirit de frondă sau de pe urma unor dezamăgiri, ci din pricina indolenţei sale constitutive. Tot ce trece de pragul lui nu îl interesează.
Această nepăsare se regăseşte în gesturi grăitoare. Ecologia minimă a locurilor publice îi este atât de indiferentă încât nu simte vreo urmă de responsabilitate când îşi aruncă resturile în plină stradă. Ba dimpotrivă, face asta cu un gest de jemanfişism puţin rebel sau pur şi simplu maşinal, în virtutea unei temeinice obişnuinţe.
Din punct de vedere politic, fie nu votează, fie votează la întâmplare. E de preferat să stea acasă, nu să fie poftit la urne. Fiindcă pune ştampila pe oricine îl ademeneşte cu un rachiu şi o ciozvârtă. Nu se gândeşte nici la responsabilitate, nici la copiii săi, nici măcar la propriul viitor din perspectiva gestului electoral. Pentru el există, la nivel politic, numai prezentul cu dezmăţul culinar şi cu burdihanul ghiftuit. Creierul lui nu alege între dreapta şi stânga, nu caută să vadă care sunt mai oneşti şi care mai mincinoşi.
Ca moralitate, nu are niciun fel de scrupule. Unicul principiu aplicabil este propriul interes. Nu-l deranjează să-şi jecmănească semenii, nu-l interesează că alţii suferă din pricina acţiunilor sale. Singura grijă este, în cel mai bun caz, să nu îi meargă vestea. Este obişnuit încă de pe vremea comunismului să obţină prin orice mijloace maximum de profit (la nivelul său, desigur) de pe urma statului. Român.
Interesul public îl lasă rece, drepturile altora nu-l interesează. Dar există momente când hoitul social tresare, precum membrele broaştei. Când aude că se ia cineva de „ţărişoara lui”, că se încumetă să critice „popolul” român şi că înfierează metehnele naţiei, se ridică dintr-odată el, cu privirea tulbure, şi începe să-şi bolborosească discursul. Nu vei auzi, în cazul în care te încumeţi să-l asculţi, nici argumente, nici analize, nici ezitări. Leşul e sigur pe sine, proferează sentinţe, acuze, judecăţi de valoare ultimative. Iar printre ele strecoară – ca un demn truditor, ce se află, pe tarlaua patriei – remarce de autoapreciere duioasă; îşi mai dă cu puţin lustru peste faţa congestionată de adânc şi autentic patriotism.
Astfel de momente ţin puţin şi sunt foarte intense. Drept pentru care, stârvul leşină imediat la loc, iar din moartea clinică (socială) în care se cufundă nu-l trezeşte decât următorul stimul. Cum alegerile nu sunt departe, hoitul este pe cale să se trezească. Și cu priceperea deja cunoscută, iar va ajuta la trimiterea în parlament a unor creaturi preocupate fundamental de osânza proprie.©Teofil Stanciu.

Teofil Stanciu este un eseist fara seaman in contemporanitate.Realizeaza o combinatie unica intre patristica si istoria literaturii, dedublari si filozofie politica, literatura critica si medicina, iluzii si noutati editorale, moralistica si muzicologie, aspecte culinare si tehnice, pitoresc si poezie, sport si prostie, istoria ideilor si mitologie,publicitate si psihologie, orori si targuri de carti, toate incarcate cu ironie si profunzime.

John Nash şi Premiul nobel joi, octombrie 23, 2008

Uneori se întâmplă ca un articol de 3 pagini să schimbe faţa unui întreg domeniu şi să transfigureze  dezvoltarea lui pe o durată întinsă.
Articolul de 2 pagini scris de John Forbes Nash Jr a dat o viaţă nouă teoriei matematice a jocurilor de strategie  şi (împreună cu alte câteva articole)a fost răsplătit în 1994 cu Premiu Nobel în ştiinţe economice.
În 1950 Nash era un tânăr de 21 de ani, student la doctorat în matematică al Universităţii din Princeton.
Articolul lui propunea un nou concept de soluţie, numit punct de echilibru, pentru jocuri necooperative cu n  jucători, fără restricţia de suma zero.Mai târziu, soluţia preconizată de Nash a primit numele de echilibrul  Nash  (EN).
EN este o colecţie de strategii pentru n jucători, astfel încât niciun jucător nu-şi poate ameliora rezultatul prin  simpla schimbare a strategiei proprii.EN a generat o literature imensă.
EN este piatră de temelie a întregului edificiu teoretic al economiei neoclasice contemporane, deoarece  întruchipează cea mai importantă idee a acestei economii, aceea de comportament strategic raţional.
Paradoxul că Nash matematician fiind (fără nicio pregătire economică) a luat premiul Nobel în economie ne  semnalează cât de precară şi deficitară e compartimentarea şi parcelarea disciplinelor în învăţământul  contemporan cu lipsa pregătirii holistice.

ştefan bănică Elvisor miercuri, octombrie 22, 2008

ştefan bănică croitor a fost la shoping centeru’ near me

a cântat din piciorelei fluturande

încât gândacii de sub chiuveta furată de la veta

s-au plăcut într-o seară de mai

cu acelaşi troleu

bubulina şi baba s-au mişcat pe prispa lui Elvis

Aşa cum eşti marţi, octombrie 21, 2008

Te ţin de mâini şi te învârt spre cele 4 colţuri ale inimii

Te strig în visul de carton înmiresmat

Te amintesc paradigmat

în somnul tău înceţoşat (aşa cum eşti).

Iconicitate paternalista luni, octombrie 20, 2008

Micule teolog iti doresc crestere in patrologia si apologetica transpusa in spatiul interuman prin instrumentarul mozaicat al construcţiei de tip epistemico-filosofic.

Festival Teatral Experimental duminică, octombrie 19, 2008

Cad frunze mari, cat un skateboard, punand panglici pe ambele reveruri ale sfeterului teatral.

Marti 21 Octombrie , ORA 21,00- Casa de Cultura a Sindicatelor
SECRET SIGHT- spectacol prezentat de compania DANS KIAS – AUSTRIA

Miercuri, 22 Octombrie, ORA 18,00- Casa de Cultura a Sindicatelor
TERORISM de Fraţii Presniakov, regia Claudiu Goga,
spectacol prezentat de Trupa „Iosif Vulcan” a Teatrului de Stat Oradea

Joi, 23 Octombrie, ORA 21,00- Teatrul Arcadia
SPANKING: PORTRAIT 1 – spectacol prezentat de
compania JULIANA SAISKA’S Theatre Company – BULGARIA

VIneri, 24 Octombrie, ORA 21,00- Teatrul Arcadia
MEMORY LIFT PROJECT- spectacol prezentat de
compania BAAL NOVO – (FRANŢA/ GERMANIA)

Sambata, 25 Octombrie, ORA 21,00- Casa de Cultura a Sindicatelor
HAT AND STARS AND CHICKEN-POX – spectacol prezentat de
compania CONTINUO THEATRE – CEHIA

Duminica, 26 Octombrie, ORA 21,00- Casa de Cultura a Sindicatelor
ARIADNA – spectacol prezentat de compania ATALAYA TNT- SPANIA

Nonlinearitate cu becuri economice miercuri, octombrie 15, 2008

Sparg neoanele simandicoase din casă

Aprind lumânări pe pian

Arunc pe geam salcâmuri lichefiate

Pieptăn franjurile de soc

Retrag visarea criptorepresivă

Refondez claxonul satiric

Pentru vaxaly

sir James Galway, alchimistul flautului marţi, octombrie 14, 2008

Sincopări de palpituri cubaneze

interpretaţiuni tumba cu sensibilitate

Oscilaţii de clasic şi jazz latin

Brume pour le corps sensuelle :) luni, octombrie 13, 2008

Pe o solutie de corp scrie :

Une douce sensualité enveloppe votre corps et votre esprit grace à cette brume aromathérapeutigue au jasmin.

Des hydratants légers et lissants se lient à l”humidité de la peau et permettent au parfum séduisant de durer.

De atunci mă tot interoghez cu privire la soluţia asta extraordinară care atinge, împrospătează şi împlicuieşte până şi sufletul. Iasomia are probalmente puteri extracorporale .

Pendulul chel şi absurd bate neregulat sâmbătă, octombrie 11, 2008

- Are trăsături regulate şi totuşi nu se poate spune că e frumoasă. E prea înaltă şi prea voinică.N-are trăsături regulate şi totuşi se poate spune că e foarte frumoasă. E cam micuţă şi cam slăbuţă. E profesoară de canto. (Desfiinteaza principiul non-contradicţiei)

- Cine? Bobby Watson?

- De care Bobby Watson vorbeşti?

- De Bobby Watson, fiul bătrânului Bobby Watson, celălalt unchi al lui Bobby Watson, mortul.

- Nu, nu-i ăla, e altul. E Bobby Watson, fiul bătrânei Bobby Watson, mătuşa lui Bobby Watson, mortul.

- Te referi la Bobby Watson, comis-voiajorul ?

- Toţi Bobby Watson sunt comis-voiajori. (suprapune identitatea cu diferenţa)

Se aude sunând uşa de la intrare.

- Ia te uită, sună.

-Probabil că e cineva. Mă duc să văd.

(Se duce, deschide şi revine) Nimeni. (Se reaşează) (Soneria)

- Ia te uită, sună.

- Trebuie că e cineva. Mă duc să văd.(Se duce.Deschide şi revine).Nimeni.

(Soneria).

- Ia te uită, sună.

- Nu mă mai duc să deschid.

- Bine, dar trebuie să fie cineva!

- Prima oară nu a fost nimeni. A două oară, la fel. De ce crezi că va fi cineva acum?

- Fiindcă s-a sunat!

- Nu-i un motiv.

- Cum aşa? Când se sună înseamnă că e cineva la uşă,

care sună că să i se deschidă uşa.

- Nu intodeauna. Aţi văzut chiar acum!

- Da, dar de cele mai multe ori, da.

- Ei bine, mă duc să văd. Să nu spui că sunt încăpăţânată,

Dar ai să vezi că nu e nimeni! (Se duce să vadă. Deschide uşa şi o reînchide.)

Vezi, nu e nimeni. (Revine la locul ei.) (Se aude din nou sunând.)

- Ia te uită, sună. Probabil că e cineva.

(Într-o criză de furie.)

- Nu mă mai trimite să deschid uşa. Doar ai văzut că e de pomană.

*

Experienţa ne învăţa că, atunci când se aude sunând la uşă, înseamnă că niciodată nu e cineva.

Dialogurile de sus sunt situaţii paradoxale din Cântăreaţa cheală de Eugen Ionescu, piesă a cărei dramatizare am ascultat-o la Radio România Cultural, plimbându-mă prin parcuri pe pavaje absurde, mâncând pogăci şi bând iaurt cu 3,5% grăsime.

Sticla geamului transpirat miercuri, octombrie 8, 2008

În faţă lângă gardul piticot şi negricios e felinarul alb imaculat cu unghiul turnului din Pisa.

În spate în proximitatea hambarului cu dovleci şi tenchi sunt frasini şi scări pe orizont agăţate .

Un cal tuns cu capul în iarbă dănţuieşte cu coada orientată spre galbenul copacilor adormiţi cu febră .

Căpiţele de fân dresate în stil moldovenesc seamănă a triburi indiene în stări de paroxism.

O fată cu părul brun în ochi citeşte Crimă şi pedeapsă.Are un fular lung- maroniu şi o bluză crem

cu nasturi mari.

O tanti cu bagaje mega-hipopotamice sforăie elastic şi aleator.

Cabane molide organizate în izolări se ascund între triunghiurile de limesuri acoperind scoarţele

de rumeguş verde.

Cerul se şterge cu şerveţele de ramuri şi tuneluri de frunze eterogene.

Pentru fluturaşi în splină .

Awake on a cloud sâmbătă, octombrie 4, 2008

Pentru Inje artista imaginilor in pixeli,

sa pasesti molcom pe tocurile norilor in descarcare

sa fotografiezi tangoul macilor in apa

sa prinzi in camasa de forta nasterea stelelor

si fenomenologia bratarilor din ganduri

Frumoasa din Padurea disparuta vineri, octombrie 3, 2008

Marti, elevii clasei a VIII B din Vatra Dornei, au fost obligati de directoare sa care lemne in scoala.

Miercuri, elevii aceleiasi clase au hotarat de buna voie sa care lemne, pentru a scapa de testul de la franceza.

Oare unde sunt copacii taiati din Parcul National Calimani ?

Probabil au fost taiati de printii care o cautam pe frumoasa adormita-n pijamale .

cafeaua tomnatică a marchizei joi, octombrie 2, 2008

Pentru Cafe avec Sourire,

Cântă-mi povestea dimineţii tremurătoare

ecoului îmbrăcat în rochiţa albă

Cântă-mi timpul atemporal şi haşurat de chipuri

ascunde cerul în sertarul sufletului înfluturat

Cântă-mi furnicăturile de sourire cu balerini

şi tăcerea de sticlă a norilor cu aripi de curcubeu

goliat cu 4 roti miercuri, octombrie 1, 2008

 

 

 

Niste amici din Bookarest au lansat azi blogu’ despre Goliat cu ticul de a se camufla si harmonitiza flexibil cu airbag la pedale .

Goliat e fratele mai mare a lui Guliver, care i-a insotit pe Cata si Gabi in peripetiile din Valahia -Tara Minunilor de Claxoane si difuzoare impotriva imparatului Rosu-Spanat.

uriasul.wordpress.com