trucuri însângerate ascunse-n mâneci cicatrizate
realităţi putregăite sub seducătoarea mască a iluziilor clipite
tapetate cu flori tăbăcite croncănind şi orbecăind fără vedere
ca o bâjbâire sforăitoare a unghiilor înfipte-n stâlpul de telegraf
pe fond de muzicuţă cu Somewhere over the rainbow
luna încălţată-n papuci de biserică
ieşită din sicriu fără să umble la cuie
se regăseşte-n mişcarea pierdută-n spaţiul cleios
deasupra reflectoarelor amorfe agăţate de 15 conducte volatibizabile
metilizate de infirmul trandafiralbastru
spumat cu menajerii de sticle înlăcrimate
sfeşnice scrise ca irizaţii fosforescente haşurate pe gramofon
acoperind cu cearşafu’ verde plăcile ideilor clandestine
Pentru verde ursuz
Mi-e si rusine ca abia acum vad asta.
As spune ca niciodata nu e prea tarziu, dar e doar una dintre expresiile care nu-mi plac pentru ca sunt false si totusi, le folosim. O sa spun doar ca better late than never, parca e mai ok. Multumesc, ce altceva as putea sa spun? Si e un “multumesc” pe care il rosteste numele pentru ca “Verde ursuz” a fost muza, si nu eu.