Dvorak si fantezia debordantă joi, noiembrie 13, 2008

Pentru fata cu par de ploaie

Johannes Brahms susţinea că Dvorak are calităţile cele mai extraordinare ale unui muzician.

Antonín Leopold Dvořák s-a născut pe 8 septembrie 1841 într-un sătuc Boemian numit Nelahozeves, la

30 km de eminenţa Sa Praga.Micuţ fiind s-a ataşat de vioară.Mai târziu a învăţat la violoncel,

pian, orgă şi teorii ale armoniei .

Antonin cânta în corul bisericii, cânta cu orga la slujbe şi a fost aceptat în orchestra lui Liehmann.

Prima lui compoziţie s-a trasformat într-o disonanţă catastrofică.Pe atunci nu realizase că fiecare

instrument necesită muzica lui.Astfel pentru o vreme i-a fost ruşine să-şi reveleze compoziţiile

continuând să-şi rotească neuronii pentru a descoperi rădăcinile primului faliment.

Până nu a ajuns la facultate în Praga şi în orchestra Apt Cacilien nu a ştiut de existenta lui

Beethoven şi Mendelssohn.

A graduat că fiind al doilea pianist în top şi nu şi-a găsit de lucru decât ca violonist cântând folk

tradiţional în cafenele şi la evenimente publice.

Deschizându-se Teatrul Regal Naţional, Dvorak ajunge să cânte cu invitaţii Wagner şi Liszt.

Dvorak este un compozitor cu o imaginaţie vie, dinamică, poetică şi fantezie debordantă, plin de

dibăcie şi îndrăzneală în armonii şi modulaţii, o polifonie care abundă în instrumente şi voci,

ocolind clicheele.

Până şi criticul muzical Ludevit Prochazka a fost impresionat în adâncime şi totalmente atins de

entuziasmul şi fervoarea artistică regăsită în compoziţiile lui Dvorak.

Dvorak s-a căsătorit cu o elevă de-a lui, Anna Cermakova.Deşi era un compozitor respectat,

salariul lui era prea mic pentru a întreţine 3 persoane.S-a angajat pianist la o biserică şi

de asemenea oferea lecţii de pian.

Primul fiu Otakar s-a născut pe 4 aprilie, apoi urmând încă 8 copii.

Datorită burselor băneşti acordate de Imperiul Royal din Viena Dvorak a putut să-şi crească copii.

Tragedia şi durerea l-au lovit între 1875 şi 1877 când 3 copii ai lui au murit.

Societatatea Filarmonică din Londra l-a chemat să conducă concerte acolo, bucurându-se de o

mare valorizare şi recunoaştere încurajatoare.Ziarele din Anglia îl prezentau ardent ca şi un erou

aflat pe gurile şi inimile tuturor datorită calităţilor lui muzicale impregnate cu atipicitate.

După ce a făcut parte din Conservatorul din Praga, a devenit Directorul Conservatorului de

muzică din New York.

A murit pe 30 aprilie 1904.A demonstrat că nu contează dacă te naşti într-o familie săracă de

măcelari şi că prin muncă poţi devenii creator muzical onorat şi faimos chiar în timpul vieţii tale .