Mă aplec pe zăpadă între lupii menirilor visate şi vertebrele rămase din cadravrul temporalităţii.
Haite de urşi se organizează albinic în stupuri de dulcegării înţepătoare.
Mâinile de gheaţă, ochii de sticlă mi se topesc odată cu prejudecăţile.
Îmi pun cercei alchimici pe celulele dinspre Vest care mă zgârie la genunchii obisnuielniciilor.
Pedepsit de microbii tatuaţi cu înecăciune, deznod cearşafurile întinse la lună.
Carouri de prize fără curent sunt pitigaite de degetele chircite ale cailor agăţaţi în biblioteci mobile.
cuvinte misterioase aruncate intr-un haos de metafore si alegorii….
as vrea sa am un gram din inspiratia ta….poate imi poti imprumuta:P
apropo nae
mie cand imi dedici un articol?:))