Pentru dyutzza
corpul ca o catedrală infatuată
pripăşeşte tămâia interiorităţii fumegânde
cuvintele tomnambule ca tablourile daliniene
trimit corăbierii cu aripi dezgolite
noaptea aerul vibrează purificări imaculate
lumina diafană devine sidefie
misterul brumar înşiretează paşii prin pietonale fără bufniţe medievale
aglomeraţia omogenizatoare se încorsetează-n tăcere
pedalând galantere de umbre
 | pyciu on Introducere în limba Elfă… |
 | crida on Introducere în limba Elfă… |
 | claudiunitisor on Reflexe panegirice |
 | andra on ceva-frumos-si-antic.jpg |
 | Teofil S on Sub egida şarabandei infl… |
 | Ligia on Ţi-au ruginit degetele între… |
 | al3x on Elfa-Limba Academiei |
 | yo on Introducere în limba Elfă… |
| yo on Introducere în limba Elfă… |
 | krossfire on Pendulaţii între autoritarism … |
| Ligia on Ţi-au ruginit degetele între… |
 | bogdan on De ce scriu |
| piciales on De ce scriu |
| Teofil S on Incertul crizat nelocaliz… |
 | Dragos on Introducere în limba Elfă… |
A inceput sa imi bata inima..sa pulseze. Multumesc! Mi`ai oferit o clipa de viata.
se pare ca toti avem o stare tomnambula si lucrul asta ne amorteste:(
teambuilding, nu ne amorteste deloc..poate fizic. insa spiritual, e trezirea!
[...] Academicianul Nae [...]
superba poza