Ieri la 17:30 in urma unui accident rutier, amicul meu Emanuel Sălăgean a imbratisat cerurile.
Chiar de curand Manux a reusit sa scrie :
“Și ca făcuta, viața iși drege uneori cursul, și udă și malurile mele. Nu-mi vine încă a crede…oare e realitate, sau vis?
..acu’ două luni și ceva, pe vremea aceasta, visam. Azi îmi vad cateva din vise, împlinite în fața ochilor..într-un timp așa de scurt. În momentul în care am început să simt disperarea lucrurilor fără finalitate, și când aproape mi-am pierdut speranța, întamplarile bune, s-au legat lanț.
M-am mutat singur, la un apartament cu o camera, frumos, mobilat și utilat..am luat carnetul de șofer, și mașina e jos la scara..sunt conștient că viața nu e roza, dar am să mă bucur și de aceste impliniri pozitive, și ca lecție de’acu’ în colo am sa visez mai des..mai mult, și cu mai multa pasiune”.
S-a nascut toamna si a murit toamna in anotimpul lui preferat si frunzele i-au insotit inariparea.
Vroia ca la iarna sa mearga la sky si acuma skyaza pe strazi aurite.
Era toamna in care vroia sa se indragosteasca autentic si ingerii l-au imbratisat cu iubire.
Va las 3 citate pe care le iubea si le credea.Mai multe nu pot scrie datorita socului inlacrimat.
“Once we believe in ourselves, we can risk curiosity, wonder, spontaneous delight, or any experience that reveals the human spirit.”
“A journey of a thousand miles begins with a single step.”
“Old enough to know better, young enough to do it again”

Bat clopote mute.
S-a mai stins o lumina, nu aplaudati.
Sambata 22 noiembrie la ora 11:00 in Cimitirul Rulikovski va fii in inmormantarea…
nu exista cuvinte.
iti ud si eu malul cu lacrimi, prieten bun si iubit.
“multumesc”
rip
Sunt şocată… Nu ştiam cine a fost implicat în accident… Acum că ştiu, nu-mi vine să cred…
Să fie păzit acum, acolo, de marele Păzitor…
A doua seara de priveghi va fii vineri, ora 20:00.
Un zbor nătâng căzând îl frâng când mă trezesc în vis de om.
Nu vreau nimic…
doar linişte…
Sunt eu un om?…
Şi am greşit…
şi m-am zburlit…
eu sunt aici…
acolo dor…
Sunt doar un om!
Otravă dau, otravă iau.
Oare sunt om?…
Mai sunt un om?
O să iubesc cu tot ce sunt!
Vreau să fiu om!
“Thursday 19th …today …forever”
it was an accident…
It happened once. It won’t happen’ again… we say
To bad, cause it’s life I’m talking about…or death.
Our only shot to get it right, cause no one gets out alive.
Not us. Not in this world or life…
He passed away… just 5 days ago he stopped by to say hello…
a face i knew …
just another person maybe, still someones child and friend
A genius they say.
He died yesterday…
“Sweet November”
Day dreaming…
Endless discussions
Fearless ambitions
It’s human nature
Here today
And gone tomorrow
Filling hearts with sorrow
Tears pour down from heaven
Salted and never-ending
Wounds that can’t be healed
Blood once spilled, brings silence.-
The nature bows.
this time of year is yours
the clouds
the leaves
the rain
it’s here. Your hands are cold
it’s fall
your final call.
[...] aflu un alt nume pe blogul Academicianului… Nu cel pe care mi-l spuseseră ai mei. Iar acest nume suna cu totul altfel. „Pe ăsta îl [...]
Sunt socata!!!Eu am vazut ieri ca ai scris ceva despre Manu, dar nu am citit articolul. NU IMI VINE SA CRED!!!NU IMI GASESC CUVINTELE!!! Il stiam pe Manu si inca bine…Facea parte din cercul prietenilor mei din Oradea si Cluj…un baiat plin de viata! Zilele astea l-am vazut online pe messenger….Doamne!!!:(( O sun pe Viviana….:(
si in final, MORI.
trist, poate cu zambetul pe buze… dar MORI.
si mori fara drept de apel.
THE END
recunosc aceste citate de la status-urile lui pe messenger….mereu punea citate faine, mereu ceva nou, acum nu mai e nimic…:(
Requiescat in pace!
RIP
ce ciudat cum o veste care ar trebui sa indemne la tacere ti`a adus atatea comentarii. asta e al 18lea.
in dimineata tarzie a acestei zile mohorate de noiembrie, m-a trezit colegul meu, cu o veste ce mi se parea incredibila.
cu 2,3 saptamani in urma il intalnisem in Mall, aici in Cluj. era tare fericit, cu o gramada de prieteni pe langa el. fugitiv am schimbat cateva vorbe, printre care, foarte amabil mi-a zis ca daca am vreodata nevoie, ma duce sau ma aduce in week enduri pe ruta asta atat de draga lui, si iata, intr-o clipa devenita fatala.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Ceau Nae, avea un blog http://www.manuxer.ro/ pt cei care nu stiu. Condoleante!
am fost si eu profund afectata de moartea lui manu, desi nu-l cunosteam personal, cred ca a fost un om fain… sunt sigura ca unde e el acum e locul unde ne dorim cu totii sa fim… nu e nimic mai frumos decat sa fii cu D-l! La revedere in ziua cea mare, Manu!