nu voiesc să-mi cosesc venele
cu cioburi sparte din ferestrele sufletului tău
în timp ce hublouri privesc sirenele
pe covoarele pătate cu lacrimi
stele, arcadele megafonului planetar
adamante omogene încovoiate spre creştetul norilor bizari
alerg prin fum
strig de-acum :
nu vreau să-mi fie mâinile proteze de sânge
dezordonate arcuri le întind spre cer
 | pyciu on Introducere în limba Elfă… |
 | crida on Introducere în limba Elfă… |
 | claudiunitisor on Reflexe panegirice |
 | andra on ceva-frumos-si-antic.jpg |
 | Teofil S on Sub egida şarabandei infl… |
 | Ligia on Ţi-au ruginit degetele între… |
 | al3x on Elfa-Limba Academiei |
 | yo on Introducere în limba Elfă… |
| yo on Introducere în limba Elfă… |
 | krossfire on Pendulaţii între autoritarism … |
| Ligia on Ţi-au ruginit degetele între… |
 | bogdan on De ce scriu |
| piciales on De ce scriu |
| Teofil S on Incertul crizat nelocaliz… |
 | Dragos on Introducere în limba Elfă… |
… gandurile tale… gandurile tale poarta aripi de profunzime din vesnicile traizi dumnezeiesti…
tu, chiar daca vei alerga prin fum sau vei intalni cioburi sparte din ferestrele sufletelor ce-ti pasesc alaturi…. tu pastreaza-ti ca si pana acum… gandul vesniciei … gandul Lui!…
multumesc … multumesc fiindca fara sa sti, ridici sufletul…
( multuesc de comm ):)