“Limbajul (a observat Chesterton) nu este un fapt ştiinţific, ci artistic” (G.F.Watts)
Chesterton justifică îmbrăţişarea alegoriei prin conştienta omului în suflet a unor nuanţe mai nenumărate, mai surprinzătoare şi mai anonime decât culorile toamnei într-o pădure.
Însă scorojim misteriosul crezând că aceste nuanţe, în toate îmbinările şi transformările lor, pot fi reprezentate cu precizie printr-un mecanism arbitrar de mîrîituri şi ţipete.
Credem că din gâtlejul unui neispravit ies cu adevărat sunete care exprimă semnificaţiile tuturor tainelor memoriei şi tuturor frământărilor dorinţei.
Chesterton socoteşte că realitatea cuprinde o bogăţie nesfârşită şi că limbajul oamenilor nu epuizează acest izvor nesecat.
[...] via: Academia Nae [...]
[...] a context—do not necessarily imply an uncritical wonder, nor indeed an uncritical tenderness. Chesterton once remarked that the children in whose company he saw Maeterlinck’s Blue Bird were [...]