Vocabule Elfa (1) joi, ianuarie 15, 2009

á, imperativ, combinat cu o formă a verbului similară infinitivului (ex. á carë! “fă!”)
airita-, verb care semnifică “a închina”(la timpul trecut e airitánë)
aiwë, substantiv “pasare” (sensul primar face referire la păsările de mici dimensiuni)
alassë, substantiv “fericire”
alda, substantiv “copac”
alta, adjectiv “mare” (cu referire la domeniul fizic)
alya, adjectiv “bogat”
Ambar, substantiv “lumea”
ambo, substantiv “munte”
an, prepozitia “pentru”
an-, prefix pentru superlativizare
Anar, substantiv “soarele”
ando, substantiv “poarta”
ango (angu-), substantiv “sarpe”
anna, substantiv “cadou”
anta- , verb “a darui”, timpul trecut iregulat ánë (uneori e posibila si forma regulata antanë)
anto, substantiv “gura”
anwa, adjectiv “real, actual, adevarat”
apa, prepozitia “dupa”
ar, conjunctia “si”
aran, substantiv “rege”
arwa, adjectiv “posesiv”, “controlat”,
Atan, substantiv “om” (generic: umanul ca fiind opus Elfului)
atta, cardinalul “doi”;
attëa, ordinalul “al doilea”
aurë, substantivul “zi” (perioada luminata din ziua)
auta-, “a părăsi, a lasa in urmă, a pleca mai departe”,
áva “nu fă!”, imperativul á + negatia -va; forma áva e combinata cu forma  verbului similară infinitivului pentru a exprima negatia comandată (ex áva carë “nu o face!”)