Maternitatea e locul in care am murit prima data.
Intertextualitatea închiderii vineri, februarie 27, 2009
Sâmbătă 28 Februarie la ora 18:00 vă recomand să vă deplasaţi la piesa de teatru Salonul numărul 6 de Cehov.
Apoi gândiţi-vă la intertextualitatea dintre scenariul filmului The Jacket și salonul lui Cehov.
Cinematografia e un Limbaj abstract joi, februarie 26, 2009
„Daca vrei să pictezi bine timp de o oră, trebuie să nu fii întrerupt timp de patru”
(un pictor necunoscut)
În film povesteşti o experienţă şi defineşti o lume care nu poate fi cunoscută fără acel film.
O viaţă dedicată artei înseamnă libertate desfăşurată în timp.
Ideea iniţială trebuie să dospească, să fie rumegata, conturată.
Procesul acţiunii şi reacţiunii este mai întâi constructiv şi apoi destructiv
(dar această distrugere este realmente constructivă, deoarece aduce la suprafaţă un ceva ascuns care va ajuta în realizarea a alceva.)
Abstractul din film poate fi cu greu tradus în cuvinte.
În cinematografie poţi spune mai multe lucruri decât în poezie deoarece te exprimi nu doar prin cuvinte ci şi prin muzică, efecte sonore, secvenţe şi timpi, dialog, decor…
Şi poţi comunica stări şi idei care nu pot fi exprimate altfel.
Filmul trebuie să vorbească singur fără ca cineastul să mai exprime prin cuvinte mesajul filmului.
Detaliile behind de scene sărăcesc interpretarea la următoarea vizionare a filmului.
Cred că cineastul trebuie să tăinuiască amănuntele de realizare şi de interpretare pentru a nu afecta atenţia totală a privitorului de la intuiţie, gândire şi visare.
Nu trebuie să traduci imediat filmul în cuvinte, trebuie doar să priveşti focalizat şi să asculţi.
Fiecare vizionare a unui film este diferită deoarece noi ne schimbăm perspectiva, afectele, gândurile, analogizarea şi semnificaţia.
Impactul unui film e complet necunoscut.Cei care nu vor să rănească,
să dezamăgească pe cineva, ar trebui să nu mai facă film ci să doarmă.
Arătarea ascunzătoare marţi, februarie 24, 2009
Gunther Anders în cartea Antichitatea omului argumentează
poziţia omului
ca fiind fiinţa invitată permanent să privească imagini ale lumii,
deci să participe, aparent, la întreaga lume (respectiv la ce
ar trebui să însemne întreaga lume) prin toate mijloacele tehnicilor
de reproducere : reviste ilustrate, filme, emisiuni de televiziune.
Generozitatea în a privi este limitată în ce priveşte cunoaşterea
raporturilor din lume şi a posibilităţii decizionale.
Prin imaginile servite cu interpretări i se acoperă ochii.
Această inconomanie, inundare sistematică de imagini pentru a copleși
privitorul, îl sărăceşte lingvistic şi intelectual.
Imaginile poartă pericolul de a deveni instrumente ale idiotizării
(pentru că nu arată interconexiuni precum textele ci)
prin feliile rupte din lume, arătând lumea, de fapt o ascund.
Londra e obişnuibilă duminică, februarie 22, 2009
“Cartierele sînt o splendoare, în zonele vechi, mai ales în nordul şi sudvestul Londrei.Sau o nenorocire, foarte asemănătoare cu ghetto-rile de beton ale Bucreştiului.
Cine vă spune că Londra e un oraş “fabulos”, vă pasează un clişeu.
Londra e un oraş enorm, neobişnuit pentru străini dar obişnuit cu străinii, normal cu oamenii normali, foarte scump şi foarte verde.După un timp şi după ce apuci să îl deteşti, începi să te obişnuieşti.Să-i guşti corectitudinea.Să-l respecţi.
Şi cu asta legătura pe viaţă e gata”.(T.R.U.)
Mi-am rezervat bilete de avion spre Londra din 16 martie până în 1 aprilie cu 270 de Ron (prin wizzair).
Voi sta la un amic şi îmi voi vedea câteva zile sora care stă la un castel mai mic.
Poate hoinărind parcurile din Londra voi da de Petrică Bistran şi de Klaus.
Cei care aţi mai fost în Londra aştept să îmi recomandaţi place-uri pe care merită să le vizitez având la dispoziţie aproximativ 2 săptămâni (şi să fie cu intrare gratuită).
Fulguind libelule sonore sâmbătă, februarie 21, 2009
Pescăruşul cu picioarele margelite coboară să guste grăunţele din mâna-mi.
Zăpada domesticii un stol de fluturi formând evantaie de fâlfâiri parfumate din aripi.
frenezia frauduloasă a frumosului în delir joi, februarie 19, 2009
părăsesc coagulările patetismului
conciliatul gândurilor noptuare
nu voi închide ochii
îmbrăţişând astfel negândirea
contemplarea prafului
viscerele difuzate fără holbări
paraginate frisonari confruntate
ridicate la prezumtivul şlefuitor
nu voi închide ochii
nu voi ascunde adevărul din interior
Debussy în Twilight marţi, februarie 17, 2009
„Vreau să lucreaz pentru a crea o operă originală iar nu pentru a nimeri mereu pe aceleaşi drumuri…Evident că institutul nu va fi de acord cu mine…Cu atât mai rău.Iubesc prea mult libertatea.”(Debussy într-o scrisoare către arhitectul Vasmer)
Debussy are convingerea că muzica este o matematică tainică ale cărei elemente participă la infinit.Că muzica redă adecvat unduirea apelor, jocul valurilor iscate de vânturile schimbătoare, asfinţitul soarelui incomparabil în privinţa muzicalităţii( această perspectivă dezvoltând tema muzicală).
În percepţia lui Debussy care ştia să privească cartea naturii cu sentimentele, numai muzicienii au privilegiul de a putea simţi poezia nopţii şi a zilei, a pământului şi a cerului, de a recrea atmosfera şi ritmul măreţului freamăt al naturii.
În preludiile şi nocturnele debussiene respiră lirismul discret, voalat şi emotiv prin dialogul vântului de apus cu marea jucăuşă, căderea frunzelor moarte, seara înmiresmată de parfumul florilor, picăturile de ploaie ce cad peste grădini, terasa inundată de lună, urmele paşilor în zăpadă, mişcarea domoală a norilor.
Muzica începe acolo unde cuvântul este neputincios.
Muzica există pentru a exprima inefabilul.
heleşteul fără de vârstă sâmbătă, februarie 14, 2009
o liră fără coarde cu accentul bucuriei pe tonuri dedicate suspinului
cufundată în visare pe cărţi grunjoase de Anatole France
colibele cu umbre de coliere fluturate ca vedeniile fumurii
muşchiul ce tremură spasmic lângă cinelele chinezeşti colbăite
heleşteu membranos între trestia veştejită şi pâcla rombică
clopotniţa sură aşezată între păsări purtătoare de sălcii
şi noduroasele zdrăngăneli abjecte înăbuşind convulsionatele timidităţi
Twilight (amurgul din noi) joi, februarie 12, 2009
Fiecare avem ceva vampiric in noi dorind sa absorbim viata si timpul celorlati.
Edward Cullen e exemplul abtinerii, autocontrolului, stapanirii instinctelor insetate dupa gustul inegalabil si irezistibil, infranarii asupra pulsiunilor si temperarii tensiunilor zvarcolitoare .
L’ombre des posibilités miercuri, februarie 11, 2009
În 1984 Şeful Comunist al editurilor a scos toate traducerile din planul editorial susţinând : “N-am nimic împotriva traducerilor, dar de ce din limbi străine ?”
Un om închis în acea perioadă sumbră mi-a povestit despre (in)cultura celor care îi tortura .
Un intelectual i-a spus chinuitorului “Sunteţi un hipopotan”.
“Nu mă mai periaţi”, răspunse torţionarul fericit.
Plăceri clipite marţi, februarie 10, 2009
Aristipienii sunt cei care trăiesc pentru plăceri.
Sufletul lor este format din buchete de senzaţii.
Scopul vieţii lor e plăcerea particulară iar fericirea e mormanul parfumat cu toate plăcerile individuale(trecute şi viitoare).
Plăcerile corporale sunt superioare şi durerile corporale sunt mai distrugătoare.
Plăcerea are o dinamică atractivă pe când suferinţa o dinamică aspră, tulburătoare, dificilă şi respingătoare.
(Plăcerile altora nefiind clare, distincte şi asemănătoare)Singurele certitudini sunt plăcerile personale.
Senzaţiile nu-i înşală niciodată.
Cunoaşterea este subiectivă, relativă şi individuală fiind limitată la impresiile propriilor senzaţii(stărilor interioare: plăcerea şi durerea) .
Senzualiştii urmăresc împlinirile prin toate simţurile posibile nefiind interesaţi de cercetările teoretice .
Scopul plăcerii scuză mijloacele necuviincoase şi pătate cu negru.
Totuşi aristipienii postmoderni au denaturat şi deplasat cultul plăcerii deoarece Aristip susţinea că în împlinirea plăcerilor să fim stăpâni pe noi înşine, să fim stăpâni pe plăceri, să fim stăpâni pe împrejurările în care trăim.
Înţeleptul cirenatic nu cauta haotic plăcerile ci gândea liber-îndrăzneţ, voia linişte sufletească şi îşi modera instinctele orientându-le spre plăceri calculate.
Recvieme luntroase sâmbătă, februarie 7, 2009
Polimerate gânduri cu bolţi fosforii
Vreascuri de îngeri, înfloresc în tâmplele-ţi
Antiomul desunflat de vise
Gândaci aseptici colindă ghiuvete cizelate
Crini conici ţi-arunc în poale
-Litere de plump mercenare şi-au omorât scriitorul-
Încotro se îndreaptă istoria secerătoare vineri, februarie 6, 2009
Înţelegem tot mai puţin istoria României. Nu ne sunt străine doar datele şi figurile trecutului ci înseşi motivele pentru care ar trebui să fim împreună ne sunt neclare. Traian Ungureanu pleacă de la acest diagnostic grav şi se întoarce la împrejurările care l-au făcut posibil. Observaţiile şi analizele acestei cărţi resping clişeele care reduc istoria recentă a României la eroarea comunistă şi corectarea ei miraculoasă, în postcomunism.
T.R.U. susţine că degradarea impusă de comunism continuă. Această viguroasă vocaţie autodistructivă are rădăcini istorice adânci .
Motorul care fragmentează lumea românească e vechi. Deriva de astăzi a devenit inevitabilă pentru că a fost hotărâtă, demult, de mersul neîmplinit al istoriei noastre.
Cartea Încotro duce istoria Romaniei( o puteţi împrumuta de la biblioteca judeţeană) călătoreşte în zonele fragile sau vinovate ale trecutului nostru şi pune întrebări până acum nerostite, analizând sever istoria eşecurilor româneşti şi încercând să dea de urmă viitorului.
Contemplarea peisagisticii miercuri, februarie 4, 2009
“mit einer unwahren Negation, die Natur als eine unwahre Setzung sezt“
(tr.Cu o negaţie neadevărată, pe care natura o pune ca pe o punere neadevărată )
Contemplaţia se exercită prin instrumentarul simţurilor, în ordinea : văd (culorile scăldate în frumuseţe şi formele ondulatorii de uimire), miros (parfumurile naturii), aud (zbaterile aripilor cântătoare ), pipăi (perinele de apă ) şi gust (fructul oprit al sălbăticiei ).
Peisagistica ne învăluie într-o Seinsstimmung als Naturstimmung (dispoziţie provocată de întâlnirea cu natura).
Contemplaţia transformă natura într-un display înăuntrul unei descoperiri din timpul plimbării.
Zurgălăi cu maci (în mâini) luni, februarie 2, 2009
Pentru Corina Todireanu, jurnalista “buburuzelor”
Draperii de stamba roşii aruncate în castelul eliptic
Ziare gălbuie cu simboluri lipite pe peretele văruit
Pete de zambile săltate în sus
Aripile de pescăruşi ornând lumina întredeschisă în pâlcuri
Urcări pe frânghiile cu noduri elegante
Ghirlande Ilex paraguayensis bolţind circularităţi
Corzi vibrand haric duminică, februarie 1, 2009
Pentru Alex Cosma, cel mai special basist din Vestu’ Crisanei
