„Daca vrei să pictezi bine timp de o oră, trebuie să nu fii întrerupt timp de patru”
(un pictor necunoscut)
În film povesteşti o experienţă şi defineşti o lume care nu poate fi cunoscută fără acel film.
O viaţă dedicată artei înseamnă libertate desfăşurată în timp.
Ideea iniţială trebuie să dospească, să fie rumegata, conturată.
Procesul acţiunii şi reacţiunii este mai întâi constructiv şi apoi destructiv
(dar această distrugere este realmente constructivă, deoarece aduce la suprafaţă un ceva ascuns care va ajuta în realizarea a alceva.)
Abstractul din film poate fi cu greu tradus în cuvinte.
În cinematografie poţi spune mai multe lucruri decât în poezie deoarece te exprimi nu doar prin cuvinte ci şi prin muzică, efecte sonore, secvenţe şi timpi, dialog, decor…
Şi poţi comunica stări şi idei care nu pot fi exprimate altfel.
Filmul trebuie să vorbească singur fără ca cineastul să mai exprime prin cuvinte mesajul filmului.
Detaliile behind de scene sărăcesc interpretarea la următoarea vizionare a filmului.
Cred că cineastul trebuie să tăinuiască amănuntele de realizare şi de interpretare pentru a nu afecta atenţia totală a privitorului de la intuiţie, gândire şi visare.
Nu trebuie să traduci imediat filmul în cuvinte, trebuie doar să priveşti focalizat şi să asculţi.
Fiecare vizionare a unui film este diferită deoarece noi ne schimbăm perspectiva, afectele, gândurile, analogizarea şi semnificaţia.
Impactul unui film e complet necunoscut.Cei care nu vor să rănească,
să dezamăgească pe cineva, ar trebui să nu mai facă film ci să doarmă.
daca vrei sa pictezi timp de o ora nu trebuie sa fii deranjat timp de patru ore