Evoluţionismul e sinuciderea gândirii joi, aprilie 30, 2009

“Evolution is a good example of that modern intelligence which,
if it destroys anything, destroys itself.
Evolution is either an innocent scientific description of how
certain earthly things came about; or, if it is anything more than this,
it is an attack upon thought itself. If evolution destroys anything,
it does not destroy religion but rationalism.
If evolution simply means that a positive thing called an ape turned
very slowly into a positive thing called a man, then it is stingless
for the most orthodox; for a personal God might just as well do things
slowly as quickly, especially if, like the Christian God,
he were outside time. But if it means anything more,
it means that there is no such thing as an ape to change,
and no such thing as a man for him to change into.
It means that there is no such thing as a thing.
At best, there is only one thing, and that is a flux
of everything and anything. This is an attack not upon the faith,
but upon the mind; you cannot think if there are no things to think about.
You cannot think if you are not separate from the subject of thought.
Descartes said, “I think; therefore I am.”
The philosophic evolutionist reverses and negatives the epigram.

He says, “I am not; therefore I cannot think.”
Gilbert Keith Chesterton printul paradoxului

Evoluţionismul e un bun exemplu al inteligenţei moderne care,
dacă distruge ceva, se distruge pe sine. Evoluţionismul e sau o descriere  ştiinţifică inocentă  despre cum merg lucrurile pe pământ sau, dacă e mai mult de atât, un atac împotriva gândirii înseşi. Dacă evoluţionismul distruge ceva, atunci nu religia o distruge,  ci raţionalismul  Dacă evoluţionismul înseamnă pur şi simplu că un lucru concret  numit maimuţă s-a transformat foarte încet într-un lucru concret numit om, atunci nu-I periculoasă pentru cei mai mulţi dintre drept credincioşi:  fiindcă un Dumnezeu personal poate tot aşa de bine să facă lucrurile  încet sau repede, mai ales dacă, asemeni Dumnezeului creştin, e atemporal. Dar dacă înseamnă mai mult, înseamnă că nu există un lucru
precum maimuţa care să se schimbe, şi nici un lucru precum omul
în care să se preschimbe.Înseamnă că nu există nici un lucru.
Nu e un atac la credinţa, ci un atac la minte- nu poţi gândi dacă nu există   lucruri la care să te gândeşti. Nu poţi gândi dacă nu eşti separate de subiectul  gândirii  Descartes zicea :Gândesc, deci exist.Filosoful evoluţionist  întoarce pe dos maxima : Nu exist, deci nu pot gândi.

Evoluţionistul (total) e ca o maimuţă care aruncă miezul bananei şi agită cozile.

Ruine aplaudate marţi, aprilie 28, 2009

Recunosc lehamitea acidă obsedată de destrămare disperată într-o grotească alienantă şi acută inutilitate livrească anacronică aducătoare de sindromia depresiei cu praf de ruine: ” Pasiunea pură care mă purta către a şti un autor sau altul s-a stins demult, marturiseste, Gabriel Liiceanu. Nu mă mai interesează decât ceea ce mi se adresează în mod direct, ceea ce are legătură cu mine, cu viata mea, sau ceea ce îmi provoacă o fericire intensă, făcându-mă să mă pierd în perfecţiunea altei lumi …O dezabuzare stupidă – şi totuşi explicabilă? – a pus stăpânire pe mine: majoritatea cărţilor mă plictisesc, filosofia mi-a devenit greu suportabilă, tonul scrierilor edificatoare mă irită. În cercetarea academică nu mai cred, eseurile mi se pare futile, romancier nu am avut norocul să fiu.Singură formă de scris care mă interesează ar urma să rezulte din mişcarea neîngrădită pe teritoriul eului meu “.

Covertirea aplauzelor în pălmi e singura ieşire din basmul mizeriei hidoase.

poco stringendo luni, aprilie 27, 2009

Un violonist bolnav a cântat poco largamente în poziţia a treia pe vioara legată cu o sfoară  …

zâmbete purtate în eternitate sâmbătă, aprilie 25, 2009

Pentru Marius Bădescu şi Ema (Tarcău) Bădescu

All I want is the best for your lives
and you know my wishes are sincere
A Sunday smile you wore it but not just for a while
A Sunday smile with buildings inside church of white
A Sunday smile you wore it for a eternity

Grădina inconştientelor afecte joi, aprilie 23, 2009

Imaginaţia inconştientă, sentimentală a romanţelor anotimpurilor ( nopţii, ploii, mării ),
a fost înlocuită cu cea conştientă : a calcului şi derivaţiile lui a avea (acoperind setea de putere şi de cumpărare a hainelor, maşinilor, apartamentelor, telefoanelor, altor accesorii).
Nu se pune problema dacă e câştig sau pierdere interioară.
Acest inconştient iese pe planul social prin nervozitate, acte din beţie, demenţă, obsesii sexuale, totalitarism, huliganism şi banditism.

Ciuguliturile parazitărilor închipuite marţi, aprilie 21, 2009

Molimele se plimbă prin sertarele unui basm timid.

Solomon Marcus (înariparea eşecului în educaţie) marţi, aprilie 14, 2009

Academicianul Solomon Marcus cartografiază trăirea noastră într-o lume în care greşeala este asimilată cu o infracţiune, cu un păcat, în cel mai bun caz cu o inadvertenţă. De multe ori, greşeala este ruşinoasă, iar teama de a nu greşi îi inhibă pe mulţi oameni în încercarea de a se implica într-o acţiune inedită.  Faptul este foarte vizibil la scolari, mai ales la cei mici, care-si reprima tentatia de a pune intrebari de teama de a nu comite cine stie ce greseala. Intregul sistem de evaluare la diferite tipuri de examene si concursuri este bazat pe baremuri elaborate in raport cu greselile si insuficientele posibile. Referentii care au de stabilit calitatea unei lucrari propuse pentru publicare intr-o revista de specialitate acorda o atentie deosebita eventualelor greseli si gradului lor de gravitate. Traficul rutier este controlat in mod riguros prin reguli care privesc atat pe pietoni cat si pe conducatorii de diferite tipuri de vehicule, iar abaterile de la aceste reguli constituie greseli cu statut de infractiune si sunt sanctionate in raport cu gravitatea lor.

Statutul negativ al greselii este vizibil in toate traditiile, in mituri, in religii, in folclor. Chiar in zicala de origine latina conform careia „a gresi este omenesc“, statutul negativ al greselii este prezent, numai ca i se acorda uneori circumstante atenuante.

Eludarea acestui fapt produce pagube imense sistemului educational. Greşeala şi eşecul sunt preţul inevitabil pe care trebuie să-l plătim pentru îndrăzneala de a gândi cu capul nostru, de a nu ne mulţumi să repetăm cele spuse de alţii. Fără dreptul de a greşi şi de a eşua, gândirea noastră nu se poate mişca de la rutină la iniţiativă personală şi de aici la descoperire şi la invenţie . Mai mult, numarul esecurilor este, de obicei, mult mai mare decat cel al reusitelor. Plasandu-ne in cazul limita in care nici o incercare nu are succes, vom observa ca esecul in incercarea de a raspunde la o anumita intrebare ascunde de multe ori elemente interesante in raport cu o intrebare diferita de aceea care ne-a preocupat initial. Vorba „unde dai si unde crapa“ este tocmai expresia acestei situatii. Gandirea personala incepe cu libertatea de a (ne) pune intrebari. Intrebarea este forma cea mai simpla a spiritului critic si a creativitatii. Pare un truism, dar esecurile in educatie se datoreaza in buna masura evitarii modalitatii interogative, sacrificate in favoarea modalitatii imperative. „Sa se arate ca“ este preferat lui „Este oare adevarat ca?“. Verificarea unui enunt stabilit de altii este preferata descoperirii pe cont propriu a enuntului respectiv.

Spiritul de inventie este mai greu de evaluat pe baza de baremuri prestabilite, de aceea i se prefera cel de conformitate cu ceea ce au inventat sau descoperit altii.

Dar ceea ce se intampla la nivelul marii creatii stiintifice sau artistice este valabil si la nivelul proceselor de invatare pe care le parcurg scolarii. Invatarea autentica este numai aceea activa, care te asigura ca poti reconstitui pe cont propriu un rezultat, o idee, o notiune, o teorie, deci ca esti in stare nu numai s-o reproduci ca formulare, ci sa dovedesti ca ai inteles-o, propunand o prezentare alternativa, personala a ei, stabilindu-i explicit corelatii care altfel ramaneau implicite, furnizand exemple inedite. Acest tip de invatare creatoare nu este posibil fara libertatea de a incerca o abordare proprie, fara dreptul de a esua in aceste incercari si de a comite greseli. Aceasta tatonare are toate trasaturile unui joc, dar nu un joc de tipul sahului, in care se actioneaza pe baza unor reguli prestabilite, ci un joc in care eventuale reguli urmeaza a fi gasite chiar in procesul sau de desfasurare. Jucatorul, adica cel care invata, care cauta, este ghidat de bucuria curiozitatii sale si de libertatea de care beneficiaza in acest scop iar rasplata consta in satisfactia de a intelege un lucru pe care anterior il ignora.

Sa rezumam: invatarea, gandirea personala, creativitatea presupun o punere concomitenta in miscare a libertatii de intrebare si de cautare, a dreptului de a gresi si de a esua, a practicii ludice si a spiritului critic.

(Bibliografie: Paradigme universale III. Jocul)

De ce majoritatea nu înţeleg filosofia joi, aprilie 2, 2009

Mulţi nu pricep cărţile filosofice (sau le înţeleg deformat) pentru că sunt încorsetaţi în comoditate.

La o carte filosofică trebuie să înţelegi :

Ce spune

De ce spune ce spune

Din „de ce spune”. De ce spune aşa cum spune

Ce implică ce spune

Ce nu spune dar zace în ce spune

Ce nu spune şi nu zace în ce spune

După aceste trepte, poţi să te întorci, să reciteşti cartea, că să-o înţelegi.