Este un balcon cu vedere la dealurile ondulate în valuri obscure, o movilă de iarbă şi lemn, un fronton de hamei, împrăştiate grupările de sate, turle de becuri, perdele de arbori şi de ceaţă.
O forfotare urcând pentru a vedea orizontul şi pentru a ajunge până în fum.De la distanţă este un foarte palid gri, abia distinct de cer.
Imaginea clopotelor calme din ipsos cu surâsuri de pitici (vine prea uşor de la stilou) .
Dar pentru cei care au mers în tăcere sub marele castan, sunt zvonuri umflate şi zumzet de albine în care unii se aruncă cu capul (în ţipete).
Chiar peştera albastrului blând care se confruntă cu braţe de cruci peste lumânări, cu vânt din partea de sus a turnului bisericii goale.
În iazuri păianjeni cu buzunare se joacă împânzind sunete de apă.
Am mers încet în iarbă de-a lungul fântânilor din care se adapă păsări din lemn.
În cimitirul evreiesc trei oameni petrec secerător între morminte.
Două alte descrescătoare geamantane de iederă cu susul în jos sunt capcane pentru molii.
Variabile caleidoscopice se amestecă cu amintiri şi vise imponderabile.
Se aşteaptă pentru a scrie liniile vieţii şi liniile de cerneală.
Pagina este de asemenea un balcon, unde hârtia constantă aduce în apropiere şi de departe, o optică de transfer prin înfiinţarea unui clar în negru, acest lucru îl numim scris.
