Prima paranteza(de la Prelegere) se refera la o punere în dificultate a relativismului interpretarilor, pe are o puteti gasi în cartea lui Eco Limitele interpretarii. Stiind ca Derrida considera ca un text poate fi în mod legitim interpretat în toate felurile, deci ca nu exista o interpretare privilegiata (de pilda, de intentia autorului), Eco se întreaba, ironic, atunci când primeste câte o invitatie la vreun congres din partea lui Derrida, daca Derrida chiar îl invita la acel congres sau nu. Va sugerez, prin aceasta anecdota, ca problema interpretarii adevarate (sau macar adecvate) nu e banala si ca scrisul, spre deosebire de comunicarea orala directa, are aceasta problema – ca nu contine niste marcaje ajutatoare pentru discernamânt.
[...] doua paranteza e legata de traducerea textelor sacre. Un argument împotriva modernizarii excesive a traducerii [...]