La Centrul Cultural Iudaic din Londra intr-o camera cu pianina am vazut expozitia Gitl-lei Wallerstein Braun a caror parinti au fost supravietuitori ai Holocaustului.
Gitl Wallerstein-Braun creeaza sculpturi, le fotografiaza si apoi le distruge, lasand ca imaginea unei memorii sa devina memoria unei imagini.
Arta ivita din acest process ( sensul devenirii si distrugerii e integrala celebralului cu semnificatii adanci) loveste intr-o perfectie formala.
Compozitia, culoarea, tonul, lumina, delimitarile sunt riguroase, précis definite.
Braun e o minimalista.
Lucrand in serii, ea se focalizeaza pe un grup de motive relationate, desenand individualitatea si fragilitatea fiecaruia, producand repetitii, transformari, variatii pe o tema.
Tehnic sunt realizate neobisnuit-sculpturi abstracte din textile, portrete inspirate din papusile de teatru Sicilian din sec XIX, carti vechi si manuscrise cu o creativitate sofisticata.
Unele sculpturi te duc cu dinamica gandurilor la operele lui Lousie Bourgeois, Tracey Emim, Eva Hesse si Caravaggio.
impresionant…