Un gând care vine seara pe drum ca un om obosit,
caută o chilioară, o scorbură, ceva, să se culce.
Şi nu tremură nici o frunză în preajmă, nici un mal de apă
curgătoare, împrejmuitoare, aşa sunt eu fără Tine, aşa
este inima mea părăsită din nedragoste şi amar.
De ce car în sacoşă cuiele astea, că a fost demult.?
Ionatan Piroşca
Am schimbat cuvinte