Plaja mea de aur pe care la apus vântul o dantelează cu mii de reflexe de purpură şi de violet, care în dimineţile de vară, pieptănată şi tăcută ca un covor de catifea rece, se îngeamănă cu marea perlată şi nemişcată.
Nopţile mele de vară cu parfumul amărui al oleandrului şi cel dulce al iasomiei care-şi leapădă floarea în imensitatea nopţilor cu luna plină.
Mi te imaginez stând cu o cafea la lumina dimineţii şi gândind gânduri pe o terasă liniştită… dar nu mai liniştită ca tine.
Melodia asta e bună de trezire, fără mişcări bruşte, fără şocuri greu de înţeles, natural şi lin, ca o zi de vară..