
Sub forma grotescului Arthur Adamov, Urmuz, Raimov Federman, ne pun faţă în faţă cu vidul propriu al momentelor semnificative. Clipeli care trec pe lângă noi, se petrec cotidian, cărora nu le sesizăm amplitudinea ci reacţionăm plat. Ne petrecem viaţa în faţa uşilor închise fără să sesizăm uşile deschise (vezi Kafka).
Am schimbat cuvinte