Plictiseala e în catifeaua roşie
în tăcerea prăfoasă
a potecuţelor de prin desişuri
în orele caniculare
şi umblă descălţată,
în nisipul îngheţat al nopţii,
în verdele noroi
al bălţilor de vară,
al petalelor ofilite
de magnolii culese,
în lipstickul de fată.
Pe după uşa-nchisă
ne cântă înăuntru
odată cu sminteala,
de zambile ca nişte guri vopsite.
Like this:
One blogger likes this post.
Am schimbat cuvinte