O buclă de primăvară
Atemporală
Odată cu aerul tău
Larg şi compus
să respir am mai vrut?
O închidere de ferestre surplus
Odată cu naşterea
Unui tunel
De emoţii prelungi
Ce zi se întâmplă să fie azi?
Noaptea acoperă
Doar cărăruile de afară
Înăuntrul nostru
E mai dimineaţă
Ca roua
Iar mâine e prezentul trecut.
Un vas plin cu cântec
Neînceput
Odată cu desprinderea
De minut
©Camix
Like this:
One blogger likes this post.
Haaaaaaa! Mortal! La primele versuri, îmi spuneam: “Academicianul începe să-mi semene, parcă, are un scris diferit. Hmmmm” Şi când am ajuns la versul “să respir am mai vrut?”, atunci mi-am căscat ochii!
Mulţumex, Acade-micianule (de la acadele, normal!)!
Dar între cuvinte când mai învii?
PS: apropo de celelalte Cuvinte acum, Cuvintelaschimb s-a resuscitat într-un blog. ne vedem, sper, şi acolo.