Sprijinul lui este ca pânza unui păianjen

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 4:58 pm

Omul fără semn de întrebare este ca o plantă plină de sevă în lumina soarelui, care îşi întinde arterele deasupra grădinii, îşi ţese rădăcinile printre pietre, caută un loc între stânci. Dar când e smulsă din locul ei, locul acela îi spune: «Nu te-am văzut niciodată!».

Be the first to like this post.

Introdu comentariul tău aici...

Fill in your details below or click an icon to log in:

Email (necesar) (Address never made public)

Nume (necesar)

Pagina web

You are commenting using your WordPress.com account. ( Log Out / Schimbă )

You are commenting using your Twitter account. ( Log Out / Schimbă )

You are commenting using your Facebook account. ( Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

	dan o. on Mstislav Leopoldovich Ros…
	miculteolog on Parachinisis lămâiat
	ana dobrescu on Tratat despre impecabilit…
	PIN-guiţ-I « A… on Dans idiofon
	Sarah on Aşa ceva nu se mai făcuse pent…
	Sarah on Fals
	Camix on Fals
	ghfdnjgdn on Timpul în limba elfă
	V.Iulian on Kavod
	Geoo on Elfa-Limba Academiei
	verdedeparis on şcoala asasinează creativ…
	diana on Te-aş iubi cu trosnet…
	alex_dulcisor on Introducere în limba Elfă…
	Viorel Grecu on pierdută printre pâlcurile de…
	incaunu on La bloc (-ultimul episod-…