La bloc (-ultimul episod-)

 

Toată lumea cantă pok cu vecinii de la blok.

 

Fiecare fiinţă, conlocuitoarea dreptunghicului habitat, are o istorie, o lume ciudată. Unii prin spitale de nebuni, altele la colţurile vilelor. Încearcă unii să se sinucidă, alţii pregătiţi să facă nunta, mor. Oameni cu cancer, cu paralizie, cu probleme. Adventişti, charismatici şi de alte nuanţe. Câini, sconcşi şi şerpi care nu mor, bătăuşi şi superficiali. Bogaţi şi frumoşi, săraci şi urâţi, puţini preafericiţi şi mulţi preacurvari, bebeluşi şi titani, prieteni cu primaru’, cu pastorii, cu controlorii. Oameni reci şi oameni care te salută de sărbători. Profitori şi furăcioşi la greu… unii mari fotbalişti şi discotecari. (Anii), unii stau după blocuri toată ziua, alţii nu au voie să iasă nici la cumpărături.
Salut pe toată lumea, căci nu îmi cunosc toţi vecinii, doar vin şi pleacă. E bun vinul dulce la Împărtăşanie. Am parte de show-uri, circuri carnavaliceşti, bully pe gratis: soţii bătute de beţivi, uşi sparte, manele la maxim, prostie trâmbiţată şi miros cumplit de transpiraţie rumegătoare, de fumuri duale şi de mâncare întorcătoare de stomacuri, de fiere pe dosul dosului. Îmi vine să vomit. Aş vrea să inventez un dispozitiv de depistare a vecinilor sâcâitori şi inutili în comunicare. Până atunci, mi-am scos soneria şi dau muzica la up, însă, când tre’ să vină poştaşul, camuflat în blând, îl aştept cu braţele deschise şi linişte de mormânt. Uneori, aş tot prefera să-l văd acolo, la 3 m sub pământ, unde nu va mai trebui să plătească la Romtelecom, Orange, RDS, curent, apă etc…
Azi mi-a mai murit o vecină. Oare câţi din blocul meu vor muri până când mă voi trezi din amorţeală, indiferenţă şi inconştienţa conştientă?

Publicitate