Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

Tangoul pescăruşilor fără igrasii Miercuri, Ianuarie 30, 2008

Filed under: boltari de hartie — academicianuNae @ 11:19 pm

pescăruşii dansau sărbătorind în rotocoale

cu aripile depărtate de trupul alb

primii fulgi moţăiau în buzunarul serii

strălucind cu tălpile goale

măşti ciupite de frig

tolănite pe zidurile albe

asortate în şoapte mărunte

ca fulgii din zăpada închipuită.

Pentru Cristi Hercuţ

Anunțuri
 

Rapsodie din pagini aţipite Miercuri, Ianuarie 23, 2008

Filed under: broasca virtuala — academicianuNae @ 12:33 am

litere-estetice.jpg

Iubesc leapşa precum scârţâitul unghiilor pe tablă şi scăldatul în urzici. Totuşi venind de la Balerina de Ade, m-am hotărât să răspund cu onoare: Ia cartea care este cea mai aproape de tine. Deschide-o la pagina 123. Găseşte a 5-a propozitie/frază. Postează pe blog textul următoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni.

Nu îndrăzni să scotoceşti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
Dă leapşa mai departe la alţi 6 prieteni. Zâmbeşte uşor când i se înmânează medalia, pe care o aruncă într-un tufiş după ceremonie. Nimeni nu îl felicită. Băieţii, mamele, taţii, surorile merg abătuţi spre casele din Amthausagasse şi din Aarstrasse sau spre băncile unde oamenii aşteaptă în apropiere de Bahnhofplatz, şed în tihnă după masa de prânz, cărţile de joc fac să mai treacă timpul, aţipesc.

Hainele de sărbătoare sunt păstrate pentru altă ocazie.

Şi, ca un pre-adieu, vă las un fragment din următoarea pagină: o balerină se mişcă pe scenă, făcând salturi în aer. Un moment rămâne suspendată, apoi se lasă jos. Saut, batterie, saut. Picioarele se încrucişează şi flutură, braţele se deschid ca un arc. Acum se pregăteşte de o piruetă, piciorul drept se retrage în a patra poziţie, împingându-se pe un vârf, braţele ajută să ia viteza întoarcerii…

Leapşa o direcţionez mai departe către: 2 ori 7, reddeep, princessita, vaxaly, atitudini fără platitudini şi inethos.

 

 

Protipendadă şi candelabre ascunse Marți, Ianuarie 15, 2008

Filed under: Uncategorized — academicianuNae @ 4:05 am

cu-o-mana-iti-da-si-cu-lopata-iti-ia.jpg

 

După presiunile d-lui Andrian Năstase şi ale avocaţilor dumnealui, am fost nevoit să cenzurez următorul pamflet, pe care l-am scris pe când el era mai în vogă:

 

Tamara, tamara
Mi-a furat inimioara
Şi pensioara
Cărând vioara.

Mătusă, mătuşă,
Nu mai sta pe tuşă
Că te prind în uşă
Fără bănuşă.

………………, ………………..,
Cu expoziţii pe mase,
Mulţimi de case
Şi scuzări fabuloase.

Cutia pandorei
S-a deschis,
Coarda corupţiei
S-a desprins.

Din plin
Oratorie şi opulenţă
Mai lin
Onestitate şi organizare.

Nepotism, mătuşism,
Minciunism şi ciocoism,
Toate amalgamate
Şi cu puşti preparate.

 

P.S. Pentru Andrei Gheorghe

 

Între culori şi scriituri Miercuri, Ianuarie 9, 2008

Filed under: Uncategorized — academicianuNae @ 10:33 pm

ceai-2.jpg

 

acele ceaiuri cu aburi între mânecile noastre de pulover
s-au strecurat sub formă de copii visând
zburând asimptotic nefericirii
am stat multă vreme după perdele
între culori şi scriituri
ore de petrecut în locuri de promenadă
corpurile noastre nu mai erau carne
ci fiinţări în coincidenţă cu spiritele noastre
ţi-am prins mâna ce strângea pensula de albastru
şi-au devenit degetele noastre cuvinte
de roşu arzând pentru un a fi al acumului
copile de nisip copile de val copile de vânt
păsările negre au fost suflate toate
când cuvântul meu şi culoarea ta s-au apropiat

 

Poemul este întocmit de Adi Dobre, cu care sper o întâlnire de rime şi violoncel.

 

Nobel pentru fiecare blogăr Sâmbătă, Ianuarie 5, 2008

Filed under: buzz(e) — academicianuNae @ 10:07 pm

joitica-premiata-pt-blogul-ei.jpg

Mario Vargas Llosa, scriitorul peruvian care a primit peste 130 de distincţii şi premii, susţine că scriitorii nu trebuie să scrie pentru premiul Nobel, deoarece un asemenea gând le dăunează. Dacă ei încep să-şi dorească prea mult premiul Nobel şi s-o şi arate, opera le sărăceşte. E foarte important ca scriitorii să-şi păstreze libertatea, independenţa, dreptul de a fi diferiţi, dreptul la nebunie. În acest caz, premiile sunt binevenite şi trebuie să-i copleşească. Dacă însă îşi pierd libertatea, nu există premiu care să le poată reda talentul.

Un scriitor german prieten cu Mario a spus ceva foarte distractiv: Academia alege în fiecare an un scriitor care să primească un premiu de un milion de dolari. Hotărârea lasă un milion de scriitori din întreaga lume frustraţi şi invidioşi.

De ce nu face contrariul? De ce nu alege un milion de scriitori în fiecare an şi să dea fiecăruia un dolar? Astfel ar face fericiţi un milion de scriitori, care vor vorbi de premiul Nobel cu entuziasm şi fără niciun resentiment.