Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

Nocturna sub degetele lui Wladyslaw Spilzman Sâmbătă, Martie 22, 2008

Filed under: Uncategorized — academicianuNae @ 12:37 am

Decorul terorii: Ofiţerul german îl provoacă pe evreul Spilzman, supravieţuitor al ghetoului şi al gazării, să cânte la pian. Degetele încep să-i tremure la atingerea clapelor după doi ani de anchilozare. Unghiile mari şi cu straturi de murdării îngreunează tensiunea sangvină.

Camera este fără sticle la geamuri, iar ciocănelele umflate datorită igrasiei opun rezistenţă la apăsarea clapelor.

Wladislaw cântă vibraţiile care îi salvează viaţa: Noctura lui Chopin in Do diez minor (in video-ul de mai sus este chiar Spilzman în interpretarea proprie a melodiei).

Sunetele subtile şi fragile ale corzilor dezacordate umplu apartamentul şi casa scărilor, plutind înspre ruinele de vizavi, apoi se întorc ca un ecou mut, melancolicizat, urmate o tăcere sumbră, stranie, penetrând în suflurile nefeshului.

Anunțuri
 

5 Responses to “Nocturna sub degetele lui Wladyslaw Spilzman”

  1. Care e nocturna care trebuie sa-ti intre si sa-ti cante sub unghiile terorii, ca sa poti manui trairile diurne ?

  2. corinacretu Says:

    Mie imi place foarte mult blogul tau, felicitari. Dar nu suntem toti atat de inspirati ca tine.. Textul cu Lotusul l-am preluat pentru ca mi-a placut, am spus asta. Nu am pretins ca imi apartine.
    Nu stiu daca incercarea de a comunica inseamna a manipula, cum ma acuzi tu. Impresia mea este ca pe tine te deranjeaza apartenenta mea politica si atunci incerci sa-mi gasesti nod in papura. Eu respect opiniile tuturor. Stiu ca oamenii sunt diferiti.
    Multumesc, oricum, ca ai intrat pe blogul meu, in primul rand ca am putut admira ce ai pus aici, pe blogul tau.
    O saptamana buna.

  3. Camix Says:

    Ştii de ce secvenţă din film mi-a amintit acest articol al tău? Prima dată, să spunem că este vorba de Pianistul (2002), film de Roman Polanski.

    Este o secvenţă sensibilă în camera care i s-a dat pianistului să stea ascuns şi în care i se aducea de mâncare din când în când. Era un pian în cameră, dar i s-a spus că nu e bine să îl folosească, să nu dea de ştire vecinilor că acolo locuieşte cineva; că e bine să păstreze tăcerea. Acum, pune tu un pianist într-o cameră cu pian, cu interdicţia de a-l folosi. Szpilman se aşează la pian, ridică capacul şi îşi plimbă degetele pe deasupra clapelor, fără să le atingă. În urechi, îşi aude piesa ca şi cum ar cânta-o într-adevăr…

    Muzica în rol de evadare spirituală sau chiar de rezistenţă sufletească în mijlocul morţii şi fricii de moarte…

    Am găsit un videoclip care conţine imaginea aceasta în a 2-a parte. Enjoy:

  4. Micul Teolog Says:

    Incepi a canta clipele vietii atunci cand Fauritorul pianului iti zdrobeste notele inalte.

  5. florentina Says:

    Tocmai am vazut filmul…m-a impresionat mult! Ma gandesc cu tristete la capitanul german care i-a salvat viata! E aproape miezul noptii, ma voi duce sa iau lumina sfanta…Un Paste fericit!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s