Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

Gânduri cu picioare frânte Marți, Aprilie 1, 2008

Filed under: bandajul serilor — academicianuNae @ 10:56 am

picioarele-mele-de-elf-frant.jpg

 

Mă culc prăbuşit pe tavanul de sticlă gotică din care tencuiala răguşită
se desprinde precum un înger tuşind de sete.
În şifonier caut hainele pătate de sânge accidentat
dar le găsesc pe toate albe ca ghioceii înflorind în copaci.
Gândurile înţepenite au picioarele tăiate de simţirile jucând ca rollercoasteru’.
Mă plimbăresc cu trăsura bucuriei de patru ori
pe când maşinile se ascund în garajele penibilului lustruit.
Am vrut să trec Mureşul not însă rechinii mi-au muşcat piciorul drept.
Şchiopătez.
Şchiopătez să nu strivesc sărutul suferinţei de pe talpa sufletului.
Pe faleza diguită şi difuză găsesc cele două inimi înlăcrimate
în ciuda ghidărilor catastrofale şi suspinelor dezacordate.
Luminile nebunatice îmi aruncă gândirea zdrobită pe skateboard.
E seara domnilor. E rece în Ratzio Beach. E seară rece pe scaunele incomode
la gândirea poemelor, închise faţă de violoncelul trist
şi cuvintele zbierânde cu forme desenate artistic.
Bistran caută portocala uitării liniştitoare.
Dobre o îmbrătişare pe ritm de bongosuri.
Vali îmi dă un scaun şi o prajitură neagră.
Viviana un ceai şi o felie de seninătate împăturită.
Lavinia o întrebare la care nu i-am răspuns decât general.
Gabi mă despovărează de geanta albastră ca Bostonu’ şi
Ştefan orchestrează un sforăit calm pe ritm de rock.
Mă trezesc cu ciripitul păsărilor vrăjite de verdeatza pozată şi
alerg cu gândurile frânte să-mi regăsesc picioarele lucidităţii.
Anunțuri
 

8 Responses to “Gânduri cu picioare frânte”

  1. Ade Says:

    Vreau si eu o portocala a uitarii linistitoare.

  2. ai auzit tu asa o voce suava care te chema acolo pe strand, nu ?

  3. JustASmile Says:

    Cand tavanul se prabuseste incet-incet, iar ochii nostri inghit cu pofta praful si totu-n jur e rupt dintr-o carte neterminata, iar eul cauta liniste si uitare si pierdere de sine, e semnul clar ca sufletul tuseste de atatea sentimente amestecate cu ratiune.

    Numai bine.

  4. Moni Says:

    sa ma scuzi pentru ghidarile catastrofale:P…dar dupa cum ai constatat…”inimile inlacrimate”…

  5. Stefan Says:

    Inca o data scuze de sforait… si da-mi si mie ID-ul tau cumva.

  6. vaxaly Says:

    ai aparut in timp ce noi ne miscam spre multime. ai ramas rezemat de zid mult timp, fortand taria ta fizica pana indurarea si milostenia mea „cea mare” ti-a oferit unul din zecile de scaune. cat despre prajitura neagra, nu era „speciala” si nici cu efecte halucinogene pt postarea asta.
    a, imi esti dator cu un titlu de carte.

  7. Camix Says:

    E liniştitor, mă gândesc, ca, în toiul „sărutului suferinţei” să te poţi bucura de sărutul prieteniei celor care ţi-au stat alături măcar în gând. Sau cel puţin mai liniştitor.

    Fie ca talpa sufletului (stănesciană expresie ai scos) să-ţi fie înfăşurată în balsam fizic şi sufletesc deopotrivă!

  8. Lavinia Says:

    E de apreciat faptul ca ai venit sa ne vezi, de fapt sa ii vezi pe ei avand in vedere starea ta fizica. Cat despre intrebarea mea, sa stii ca inca astept raspunsul.:)Deci, Ihtys, cine esti?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s