Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

Cearşaful de sticlă Joi, Octombrie 30, 2008

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 9:44 pm

trucuri însângerate ascunse-n mâneci cicatrizate

realităţi putregăite sub seducătoarea mască a iluziilor clipite

tapetate cu flori tăbăcite croncănind şi orbecăind fără vedere

ca o bâjbâire sforăitoare a unghiilor înfipte-n stâlpul de telegraf

pe fond de muzicuţă cu Somewhere over the rainbow

luna încălţată-n papuci de biserică

ieşită din sicriu fără să umble la cuie

se regăseşte-n mişcarea pierdută-n spaţiul cleios

deasupra reflectoarelor amorfe agăţate de 15 conducte volatibizabile

metilizate de infirmul trandafiralbastru

spumat cu menajerii de sticle înlăcrimate

sfeşnice scrise ca irizaţii fosforescente haşurate pe gramofon

acoperind cu cearşafu’ verde plăcile ideilor clandestine

Pentru verde ursuz

 

Reverberaţii de senzaţii palladiodale Luni, Octombrie 27, 2008

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 1:16 pm

Pentru denize

Născociri ale cupolelor cu corzi
împletindu-se cu aripi semnalând înclinaţii inspirative
carcase de valuri înconjurate de percuţie
fulgi de stele în privire
nori cârlionţaţi în cioburi de sticlă verzi
cartografieri ale parfumului de portocale siciliene
recifuri estetice încreţite-n excentricităţi

 

Tufişul care nu se aprinde niciodată Sâmbătă, Octombrie 25, 2008

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 10:59 am

Tonomate cu fise din relaţii au aruncat
feelinguri creponate agăţate de chemări superfluue
tufişuri stinse cu ochelarii de echilipsă aprinzând
tragedii antigoneşti netranşcendente
întărite de gălbenele cu lăptişor neofilit

Obscurul tupeşte şi clarul se ascunde după boschetzii prezentului
oaia răzvrătită mi-a scăpat din mână şi s-a cocotzat pe gard
deschide poarta, nu sunt eu Ştefan Cel Mare
flăcările ies din apă
nu mai vreau să-mi bat joc de minunea frunzelor în cădere

Amfitreatrul e plin de vorbitorul care nu e şi de auditoriul care absentează
cioburi de table din tunet
rezemate de gradele de afară unde tufişuri fac genoflexiuni vocale
sfidând regulile de tolerantză egipteană
încheind cu cuvinte scrise cu partea cealaltă a pixului

 

Recitindu-l pe Teofil Stanciu Vineri, Octombrie 24, 2008

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 2:57 pm

Naţionalism de hoit
Celebrul experiment cu disecţia broaştei a fost unul dintre riturile de iniţiere în tainele zoologiei pentru multe generaţii. Vietatea era eviscerată, secţionată, spintecată, iar partea cea mai palpitantă venea când membrele continuau să reacţioneze la stimuli post-mortem. Muşchii se contractau la comanda nervilor încă activi.
Aceasta e imaginea care îmi răsare în minte când întâlnesc manifestările unui anumit soi de naţionalist. E vorba o categorie întreagă ce nu reprezintă mai nimic din punct de vedere social şi civic. Mai precis, un tip de cadavru social care nu se manifestă niciodată (sau aproape niciodată) pozitiv în obştea mai largă sau mai restrânsă din care face parte, dar poate să se manifeste negativ uneori.
Să detaliez. Iniţiativele sociale care au ca scop îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă comune îl lasă rece. Iar asta nu din spirit de frondă sau de pe urma unor dezamăgiri, ci din pricina indolenţei sale constitutive. Tot ce trece de pragul lui nu îl interesează.
Această nepăsare se regăseşte în gesturi grăitoare. Ecologia minimă a locurilor publice îi este atât de indiferentă încât nu simte vreo urmă de responsabilitate când îşi aruncă resturile în plină stradă. Ba dimpotrivă, face asta cu un gest de jemanfişism puţin rebel sau pur şi simplu maşinal, în virtutea unei temeinice obişnuinţe.
Din punct de vedere politic, fie nu votează, fie votează la întâmplare. E de preferat să stea acasă, nu să fie poftit la urne. Fiindcă pune ştampila pe oricine îl ademeneşte cu un rachiu şi o ciozvârtă. Nu se gândeşte nici la responsabilitate, nici la copiii săi, nici măcar la propriul viitor din perspectiva gestului electoral. Pentru el există, la nivel politic, numai prezentul cu dezmăţul culinar şi cu burdihanul ghiftuit. Creierul lui nu alege între dreapta şi stânga, nu caută să vadă care sunt mai oneşti şi care mai mincinoşi.
Ca moralitate, nu are niciun fel de scrupule. Unicul principiu aplicabil este propriul interes. Nu-l deranjează să-şi jecmănească semenii, nu-l interesează că alţii suferă din pricina acţiunilor sale. Singura grijă este, în cel mai bun caz, să nu îi meargă vestea. Este obişnuit încă de pe vremea comunismului să obţină prin orice mijloace maximum de profit (la nivelul său, desigur) de pe urma statului. Român.
Interesul public îl lasă rece, drepturile altora nu-l interesează. Dar există momente când hoitul social tresare, precum membrele broaştei. Când aude că se ia cineva de „ţărişoara lui”, că se încumetă să critice „popolul” român şi că înfierează metehnele naţiei, se ridică dintr-odată el, cu privirea tulbure, şi începe să-şi bolborosească discursul. Nu vei auzi, în cazul în care te încumeţi să-l asculţi, nici argumente, nici analize, nici ezitări. Leşul e sigur pe sine, proferează sentinţe, acuze, judecăţi de valoare ultimative. Iar printre ele strecoară – ca un demn truditor, ce se află, pe tarlaua patriei – remarce de autoapreciere duioasă; îşi mai dă cu puţin lustru peste faţa congestionată de adânc şi autentic patriotism.
Astfel de momente ţin puţin şi sunt foarte intense. Drept pentru care, stârvul leşină imediat la loc, iar din moartea clinică (socială) în care se cufundă nu-l trezeşte decât următorul stimul. Cum alegerile nu sunt departe, hoitul este pe cale să se trezească. Și cu priceperea deja cunoscută, iar va ajuta la trimiterea în parlament a unor creaturi preocupate fundamental de osânza proprie.©Teofil Stanciu.

Teofil Stanciu este un eseist fara seaman in contemporanitate.Realizeaza o combinatie unica intre patristica si istoria literaturii, dedublari si filozofie politica, literatura critica si medicina, iluzii si noutati editorale, moralistica si muzicologie, aspecte culinare si tehnice, pitoresc si poezie, sport si prostie, istoria ideilor si mitologie,publicitate si psihologie, orori si targuri de carti, toate incarcate cu ironie si profunzime.

 

John Nash şi Premiul nobel Joi, Octombrie 23, 2008

Filed under: buline lilo — academicianuNae @ 9:30 pm

Uneori se întâmplă ca un articol de 3 pagini să schimbe faţa unui întreg domeniu şi să transfigureze  dezvoltarea lui pe o durată întinsă.
Articolul de 2 pagini scris de John Forbes Nash Jr a dat o viaţă nouă teoriei matematice a jocurilor de strategie  şi (împreună cu alte câteva articole)a fost răsplătit în 1994 cu Premiu Nobel în ştiinţe economice.
În 1950 Nash era un tânăr de 21 de ani, student la doctorat în matematică al Universităţii din Princeton.
Articolul lui propunea un nou concept de soluţie, numit punct de echilibru, pentru jocuri necooperative cu n  jucători, fără restricţia de suma zero.Mai târziu, soluţia preconizată de Nash a primit numele de echilibrul  Nash  (EN).
EN este o colecţie de strategii pentru n jucători, astfel încât niciun jucător nu-şi poate ameliora rezultatul prin  simpla schimbare a strategiei proprii.EN a generat o literature imensă.
EN este piatră de temelie a întregului edificiu teoretic al economiei neoclasice contemporane, deoarece  întruchipează cea mai importantă idee a acestei economii, aceea de comportament strategic raţional.
Paradoxul că Nash matematician fiind (fără nicio pregătire economică) a luat premiul Nobel în economie ne  semnalează cât de precară şi deficitară e compartimentarea şi parcelarea disciplinelor în învăţământul  contemporan cu lipsa pregătirii holistice.

Solomon Marcus

 

ştefan bănică Elvisor Miercuri, Octombrie 22, 2008

Filed under: babele si gerovitalu — academicianuNae @ 9:25 pm

ştefan bănică croitor 🙂 a fost la shoping centeru’ near me

a cântat din piciorelei fluturande

încât gândacii de sub chiuveta furată de la veta

s-au plăcut într-o seară de mai

cu acelaşi troleu

bubulina şi baba s-au mişcat pe prispa lui Elvis

 

Aşa cum eşti Marți, Octombrie 21, 2008

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 4:38 pm

Te ţin de mâini şi te învârt spre cele 4 colţuri ale inimii

Te strig în visul de carton înmiresmat

Te amintesc paradigmat

în somnul tău înceţoşat (aşa cum eşti).