Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

[Sine ira et studio 2] Vineri, Martie 13, 2009

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 1:40 am

deschiderea livrescului spre invatamant

Lucrurile stau de aşa manieră astăzi încît menirea şcolii, deşi trece drept ceva de la sine înţeles, e – în fapt – destul de incertă. La cel mai general nivel se poate spune ca învatarea e o constanta funciara a umanului si, prin urmare, ca în acest domeniu nu se schimbă nimic esential, ci „totul se transformă“. Dificultatea e ca o asemenea punere a problemei nu clarifică nimic. Sigur, învatarea e universală, însa atît de universală încît nu i se aplică doar omului, ci întregii lumi vii. Scoala, în ceea ce o priveste, nu e totuna cu învătarea. Aceasta din urmă se întinde cu mult dincolo de limitele scolii: există o învătare elementară (a mersului, a vorbitului, a comportarii în societate etc.), o învatare aplicată (a meseriei din tată în fiu, a uceniciei, a hobby-urilor etc.), o învatare circumstantială (a descurcarii, a integrarii într-un anumit mediu, a dezvoltarii sensibilitătii fată de un lucru sau altul). Desi scoala face apel la toate acestea, nici una dintre ele nu constituie totusi obiectul ei direct. Toate aceste date tin de socializare, si nu de învatarea pe care o dispensează scoala. Se pare ca la ora actuală exista o tendintă tot mai generală de a se spune: menirea scolii e, în fond, aceea de a asigura si aprofunda această socializare elementară. Asta din doua motive: mai întîi pentru ca mediul traditional al acestei prime socializari – familia, comunitatea (sătească, parohiala, de breaslă etc.) – e pe cale de disparitie, ceea ce face ca aceasta învatare difuza sa treaca în sarcina învatamîntului institutional. Al doilea motiv e acela ca propriu-zisele cunostinte pe care le profeseaza scoala au cazut într-un oarecare discredit. Acesta se datoreaza în principal mutatiilor tot mai rapide ale cunoasterii din ultimul timp, care induc progresiv (dar tot mai sistematic) ideea ca lucrarile clasice sunt perimate. În fine, specializarea competent elor duce la ideea ca o cunoastere care altadata statea sub semnul culturii generale, astazi e taxata în cel mai bun caz ca diletantism, iar în cel mai comun caz ca o pierdere de vreme. Într-o lume în care Paginile aurii sînt o invitatie la apelul la specialist (în orice domeniu), faptul de a-ti mobila mintea cu informatii generale într-o directie sau alta pare o pasiune inutila. Fiecare trebuie sa stie sa faca ceva, pentru tot restul exista specialisti. Poate ar mai fi de adaugat un lucru – anarhia metodologica si factica a domeniilor de succes duce la concluzia ca pentru a reusi într-un asemenea domeniu cunostintele teoretice sînt atît de facultative încît e preferabil sa ne dispensam de ele. Nu numai ca nu ajuta, ci, dimpotriva, ele bruiaza, ocupa un loc si un timp care ar putea fi alocate cu mai mult profit altor lucruri. Fara îndoiala ca e ceva aici, însa socializarea institutionala e de alta natura decît aceea difuza realizata de familie sau de comunitate. E mai putin clar daca rezultatul lor e acelasi. A doua afirmatie curenta e aceea ca menirea scolii e cea de a realiza alfabetizarea. Ramîne sa ne întrebam ce anume înseamna alfabetizarea. E vorba oare doar de învatarea scrisului, a cititului (si a aritmeticii elementare)? Daca asa stau lucrurile, atunci se pun doua probleme: prima – daca nu cumva alfabetizarea e reductibila la socializarea primara (dat fiind ca traim într-o societate alfabetizata – de altfel, în mod curent deja familia este primul vector al alfabetizarii). A doua – daca odata cu terminarea alfabetizarii (adica, teoretic, a ciclului primar) nu cumva înceteaza si functia scolii. Problema e ca scrisul si cititul nu sînt de ajuns, mai trebuie învatat si la ce folosesc acestea. Pe de alta parte, multiplicarea limbajelor sociale face ca alfabetizarea sa nu mai poata asimilata cu stricta învatare a scrisului si a cititului în limba materna.
Astazi, învatarea limbii materne nu mai e suficienta, trebuie învatate si anumite limbaje domeniale (ale profesiilor), precum si limbajele – tot mai multe si mai complexe – ale spatiului public. Or, aici apare o noua problema: trebuie sa învatam cît mai multe asemenea limbaje, un minim numitor comun al lor sau doar unul singur – acela care ne intereseaza? E problema clasica: de ce trebuie un elev care se orienteaza catre domeniul umanist sa învete matematica si, reciproc, unul care se orienteaza spre stiintele aplicate sa studieze literatura? Atîta timp cît cultura generala reprezenta o valoare unanim acceptata, raspunsul la aceasta întrebare era considerat ca ceva de la sine înteles. Dar în momentul în care cultura generala nu mai înseamna mare lucru, problema se pune cu toata acuitatea. Cred ca la ora actuala, dincolo de consensul minimal asupra scrierii, lecturii si socotitului, alfabetizarea e o notiune total neclara. În acceptiunea curenta a termenului, scoala înseamna altceva. E una din expresiile proiectului generos si utopic al iluminismului. Care e „genealogia“ si care e structura acestui proiect?

Mihai Maci

Anunțuri
 

One Response to “[Sine ira et studio 2]”

  1. Fata cu oglinzile albastre Says:

    deci.. sa inteleg ca pe 6 aprilie.. nu voi putea lua contactul cu tine? … poate reusesti sa il faci accesibil telefonul cu nr de romania si in Londra 🙂
    De saptamana aceasta, de fapt de maine, incep si eu mai serios sportul 🙂 ( am strans in sfarsit, o „echipa” de „rolle-listi” si „biciclisti” ) sa ne bucuram impreuna de primele zile de primavara:) .Am terminat si eu in sfarsit cu examenele… de moment.. 😛
    Sportul rugaciunii continui sa-l practic serios 🙂 [ semn sunt beepurile de dimineata ] 🙂

    In rest… am organizat pe site conursul fotografic, si a fost o perioada in care nu stiam cum sa dau de tine.. vroiam sa-ti cer cateva pareri. Dar le-am pastrat pe cand ma gandeam ca termini cu examenele.. si te gasesc pe mess… [ inca nu am reusit sa-ti dau de urma online:P ] Ma gandeam sa te sun, intr-o vreme, dar am renuntat repede la optiunea aceasta… timpul ne preseaza non-stop ]

    Sper sa reusim sa vb odata ” life” la telefon… :-j dar probabil, cand te intorci de pe meleagurile Londrei 🙂

    Sa ai grija de tine..
    Gandurile vesniciei sa-ti fie mereu stanca!

    Sa ai o „vacanta” presarata de flori… fara urme de ruine 🙂

    Te imbratisez!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s