Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

Solomon Marcus (înariparea eşecului în educaţie) Marți, Aprilie 14, 2009

Filed under: Uncategorized — academicianuNae @ 12:28 pm

paradigme universale

Academicianul Solomon Marcus cartografiază trăirea noastră într-o lume în care greşeala este asimilată cu o infracţiune, cu un păcat, în cel mai bun caz cu o inadvertenţă. De multe ori, greşeala este ruşinoasă, iar teama de a nu greşi îi inhibă pe mulţi oameni în încercarea de a se implica într-o acţiune inedită.  Faptul este foarte vizibil la scolari, mai ales la cei mici, care-si reprima tentatia de a pune intrebari de teama de a nu comite cine stie ce greseala. Intregul sistem de evaluare la diferite tipuri de examene si concursuri este bazat pe baremuri elaborate in raport cu greselile si insuficientele posibile. Referentii care au de stabilit calitatea unei lucrari propuse pentru publicare intr-o revista de specialitate acorda o atentie deosebita eventualelor greseli si gradului lor de gravitate. Traficul rutier este controlat in mod riguros prin reguli care privesc atat pe pietoni cat si pe conducatorii de diferite tipuri de vehicule, iar abaterile de la aceste reguli constituie greseli cu statut de infractiune si sunt sanctionate in raport cu gravitatea lor.

Statutul negativ al greselii este vizibil in toate traditiile, in mituri, in religii, in folclor. Chiar in zicala de origine latina conform careia „a gresi este omenesc“, statutul negativ al greselii este prezent, numai ca i se acorda uneori circumstante atenuante.

Eludarea acestui fapt produce pagube imense sistemului educational. Greşeala şi eşecul sunt preţul inevitabil pe care trebuie să-l plătim pentru îndrăzneala de a gândi cu capul nostru, de a nu ne mulţumi să repetăm cele spuse de alţii. Fără dreptul de a greşi şi de a eşua, gândirea noastră nu se poate mişca de la rutină la iniţiativă personală şi de aici la descoperire şi la invenţie . Mai mult, numarul esecurilor este, de obicei, mult mai mare decat cel al reusitelor. Plasandu-ne in cazul limita in care nici o incercare nu are succes, vom observa ca esecul in incercarea de a raspunde la o anumita intrebare ascunde de multe ori elemente interesante in raport cu o intrebare diferita de aceea care ne-a preocupat initial. Vorba „unde dai si unde crapa“ este tocmai expresia acestei situatii. Gandirea personala incepe cu libertatea de a (ne) pune intrebari. Intrebarea este forma cea mai simpla a spiritului critic si a creativitatii. Pare un truism, dar esecurile in educatie se datoreaza in buna masura evitarii modalitatii interogative, sacrificate in favoarea modalitatii imperative. „Sa se arate ca“ este preferat lui „Este oare adevarat ca?“. Verificarea unui enunt stabilit de altii este preferata descoperirii pe cont propriu a enuntului respectiv.

Spiritul de inventie este mai greu de evaluat pe baza de baremuri prestabilite, de aceea i se prefera cel de conformitate cu ceea ce au inventat sau descoperit altii.

Dar ceea ce se intampla la nivelul marii creatii stiintifice sau artistice este valabil si la nivelul proceselor de invatare pe care le parcurg scolarii. Invatarea autentica este numai aceea activa, care te asigura ca poti reconstitui pe cont propriu un rezultat, o idee, o notiune, o teorie, deci ca esti in stare nu numai s-o reproduci ca formulare, ci sa dovedesti ca ai inteles-o, propunand o prezentare alternativa, personala a ei, stabilindu-i explicit corelatii care altfel ramaneau implicite, furnizand exemple inedite. Acest tip de invatare creatoare nu este posibil fara libertatea de a incerca o abordare proprie, fara dreptul de a esua in aceste incercari si de a comite greseli. Aceasta tatonare are toate trasaturile unui joc, dar nu un joc de tipul sahului, in care se actioneaza pe baza unor reguli prestabilite, ci un joc in care eventuale reguli urmeaza a fi gasite chiar in procesul sau de desfasurare. Jucatorul, adica cel care invata, care cauta, este ghidat de bucuria curiozitatii sale si de libertatea de care beneficiaza in acest scop iar rasplata consta in satisfactia de a intelege un lucru pe care anterior il ignora.

Sa rezumam: invatarea, gandirea personala, creativitatea presupun o punere concomitenta in miscare a libertatii de intrebare si de cautare, a dreptului de a gresi si de a esua, a practicii ludice si a spiritului critic.

(Bibliografie: Paradigme universale III. Jocul)

Anunțuri
 

2 Responses to “Solomon Marcus (înariparea eşecului în educaţie)”

  1. verdedeparis Says:

    Mi se pare crima curata ca nimeni nu ti-a dat un reply la extrasul asta. Sustin, aprob, confirm, orice ajuta.

  2. […] de Paris {aprilie 24, 2009}   Educatie? Cititi asta. verdedeparis @ 11:52 pm [categorisit sub Singura la joaca © Nu există comentarii […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s