Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

(Încercare de poem în daneză) Luni, Iunie 29, 2009

Filed under: bandajul serilor — academicianuNae @ 3:04 pm

verde cu maci palizi

Calico gardiner af røde smidt i Castle Aviser gul elliptiske

klæbet på væggen af renvaske Pete smil

af lys i den jar klatring på reb med

knuder elegant guirlande Ilex paraguayensis lysken rundhed

Anunțuri
 

46.328 de tone fracturate Marți, Iunie 23, 2009

Filed under: broasca virtuala — academicianuNae @ 9:04 am

cemercialism apaudat

Fetele au văzut filmul Titanic de 20 de ori iar băieţii de 2 ori.
Fetele pentru că au plâns şi deoarece erau obsedate de LeonardoDicapră şi baieţile pentru Rosalinda când a fost pictată.
Mulţi visează o astfel de experienţă iubăreaţă neconstientizand vremelnicia viscernal emoţională şi finalul indubitabil al morţii.
îngheţat în apă, sbier către cei din bărcile de salvare
care înaintează vâslind cu egoism
lăsându-mă cu sufletele de gheaţă

 

Aici nu există alţii Sâmbătă, Iunie 20, 2009

Filed under: bandajul serilor — academicianuNae @ 12:19 am

aici nu exista altii

Augustin Buzura stătea sprijinit cu mâna dreaptă pe catedră având ondulări burticoase şi firele-i capilare înzăpezite.

Ritmul îi era domol şi fragmentat pipăind sinuos de la depărtare incomoditatea interpretării de sine în constrângerea alterităţii.
Îşi exterioriza seninătatea prin expresivitatea feţei din care tonu-i cald şi cuvintele-i simple îţi acaparau ataşamentul şi cordialitatea.
„Cred dar mie frică de ceea ce cred” mărturiseşte personajul principal care în proximitatea morţii îşi caută raportarea transparentă la propria-i singurătate desfăşurată în timp, ajungând obsesie la prezentul continuu.

Mărturisea că toate cărţile lui sunt de fapt nuanţarea unei singure cărţi şi încercarea de elucidare profundă a unor întrebări ontologice, superficial îmbrăţişate în anii timpurii.
Smerenia lui iradiantă şi-a articulat desţelenitor ironizări de sine.
Cu mâna stângă (pe care era pus cu clame un ceas argintiu) gesticula între orizont şi verticalitate.
Auto-interogatorul Augustin Buzura relevă noi înţelegeri ale morţii din perspectiva galaxiilor care mor şi care ne pitesc spre o nimicnicie asumată.
Moartea învie în fiecare filă a romanului cu raportul singurătăţi(cu încă un i).
Timpul lăuntric dilatat redimensionează realitatea externalităţii prin reproiectarea morţii.
Romanul „Raport asupra singuratatii” are o continuitatea tematică şi problematică, substanţa fiind conturată printr-o serialitate organică şi analogică.
În perioada în care a prezidentiat Institutul Cultural Român a deschis ferestre puternic lăcătuite şi a încercat să echilibreze viziunea neromânilor asupra României.
De exemplu a plătit drumul şi staţionarea unui jurnalist american care fabula negativist şi exacerbat de ireal despre situaţia românească, reuşind astfel să-l înveţe moderarea, tăcerea sau verificarea documentată.

„Nu trebuie dorit imposbilul” consemnează psihiatrul care aduce prin livreasca-i analizare semnificaţii moral mutilatorii.

A studiat lucrarea lui Julian Huxley(premiant Nobel)despre acidul lizergic care ridică randamentul scoarţei cerebrale precum motorul unui avion mare pus la o biţă Pegas ruginată.
Criticul literar Daniel Cristea Enache interpretă formalitatea forţei domnului Buzura ca fiind nasturii rămăşi descheiaţi.Romancierul Buzura vede liniile contorsionate într-o masă pe care noi o vedem banalizantă.

Doamna Angela Martin care l-a studiat pe Sabato cu pixul în mână l-a comparat pe Ernesto cu clasicul Buzura deoarece dramatizează halucinând aducând similitudini, ambii consemnând şi deformând prin condeiul salvator sufluri eticizante şi ambii find scriitori fanatici şi anxioşi, cu viziuni catastrofale, premoniţionale inspirate din răscolitoarele şi lugubrele conpartimentari horror a trecutului privit prin ochelarii intersubiectivitatii.
(Augustin Buzura raportat la singuratatea alteritatii)

 

tulburări patologice halucinante Joi, Iunie 18, 2009

Filed under: broasca virtuala — academicianuNae @ 10:24 pm

delir mediatic

In lumea scoop-ului totul trebuie sa fie instantaneu, nou si senzational. Numai ca, cel mai adesea, si oamenii politici, si comentatorii politici sunt aceiasi. Drama lor e aceea ca mereu trebuie sa produca ceva nou. In acest context nici judecata atent cantarita, nici explicatia riguroasa nu-si au locul. Publicul se lasa purtat de impresii, iar impresiile se fac (si se desfac) in parelnicia momentului. Este trist faptul ca mass-media acorda prea putina atentie formarii publicului (tele)spectator ca cetateni. Orice emisiune de stiri probeaza acest lucru: scandalurile zilei, oricat de nesemnificative, sunt hiperbolizate din dorinta de-a umple spatiul de emisie.

Lucrurile importante – atatea cate sunt – sunt descompuse si recompuse ad nauseam intr-o vorbarie deliranta, care sfarseste mai intotdeauna prin a-si uita pe parcurs obiectul. Scopul unei emisiuni pe o anumita tema nu e acela de-a clarifica tema respectiva, ci acela de-a o vinde, dramatizand-o, ca pe o marfa cat mai atractiva. Numai ca ceea ce e atractiv nu e neaparat si semnificativ. De aceea contemplarea emisiunilor politice ale televiziunii nu le creeaza celor ce le urmaresc un orizont problematic (care sa-i implice atat rational, cat si afectiv), ci mai curand stari de moment dupa a caror destramare nu ramane decat „zgomotul si furia” unor trecute pasiuni sterile. Datorita caracterului ei universal, televiziunea a devenit (mai mult decat Parlamentul) tribuna oamenilor politici.

Modul in care se exprima (parte din ratiuni ce tin de ei insisi, parte din cauza constrangerilor „mediului”) transforma prestatia lor intr-o soap-opera de proasta calitate, dar interminabila.

Si inevitabila. Mai mult: televiziunea a ajuns sa se substituie oricarei dezbateri si oricarui contact real dintre alesi si alegatori. Vedenia s-a substituit intelegerii si spectacolul judecatii civice.

Phd Mihai Maci

 

Dialectici peripatetice

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 4:11 pm

necunoscutele verdelui

Aveţi nevoie de:

  • cort (sau să vorbiţi cu un coleg care are şi vă poate găzdui);
  • îmbrăcăminte adecvată (atât pentru vreme caldă, pentru inot, cât şi haine de schimb în caz de ploaie);
  • provizii minime de mâncare până la următoarea deplasare în sat;
  • instrumente necesare traiului în natură (lanternă, tacâmuri, vase, chitară etc.)

Se pot găsi:

  • produse alimentare (conserve, mezeluri proaspete, pâine, răcoritoare etc.) la magazinele din sat;
  • produse alimentare specifice (lapte, ouă, brânză) la localnici;
  • produse nealimentare de strictă necesitate la magazinele din sat;
  • apă potabilă la 50 m. de tabără.

Seminarul din Valea Lăpuşului este o şcoală de vară deschisă tuturor studenţilor în ştiinţe umaniste .

Seminarul este organizat de Departamentul de Filosofie al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca prin Centrul de Filosofie Antică şi Medievală şi constă în comunicări şi dezbateri ale studenţilor, masteranzilor, doctoranzilor precum şi ale unor invitaţi, participarea fiind liberă.

Ediţia a XIV-a a Seminarului din Valea Lăpuşului va avea loc în perioada 10 – 23 iulie 2009. Organizatorul principal este conf. dr. Alexander Baumgarten,  membru corespondent al Academiei „Pontificia Academia Sancti Thomae Aquinatis” din Vatican (din 2004), vicepreşedinte al Societăţii Române de Studii Clasice, filiala din Cluj (din 2003), fost preşedinte al Societăţii internaţionale Sfântul Toma din Aquino, filiala română (2000-2005), membru al Societé Internationale pour l’Etude de la Philosophie Médiévale (din 2007), conduce colecţia „Surse clasice” din cadrul Editurii Humanitas , la Editura Univers Enciclopedic din Bucureşti coordoneaza colecţia „Filosofie medievală„, iar la editura Polirom din Iaşi colecţia „Biblioteca Medievală„, care susţin lărgirea studiilor şi traducerile filosofiei antice şi medievale în limba română. Este redactor al revistei de filosofie „Chora-Revue des Etudes Anciennes et Medievales” care apare la Iaşi, referent în bordul editorial al revistei „Analele Universităţii din Timişoara„, referent în bordul editorial al colecţiei „Neoplatonism” al editurii Zeta Books si are publicatii arborescente si substantiale.

 

Becuri vaporizate cu filamente înfluturate Vineri, Iunie 12, 2009

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 12:18 pm

becurile influturate

La Aristotel gasim urmatoarele formulari: „Sufletul nu gândeste niciodata în absenta unei imagini”, în De anima; sau, în micul tratat De memoria: “nu exista gândire fara imagini”; iar la Toma d’Aquino, în secolul al XIII-lea, pe latineste: “Intelligere sine conversione ad phantasmata est (animae) praeter naturam” (fireste, nici nu mai e nevoie de traducere: a întelege fara convertirea la imagini a gândirii lor este sufletului peste putinta). Altfel spus, desi imaginatia este o facultate mixta , inferioara potrivit ierarhiei cognitive a anticilor si medievalilor, ea este indispensabila. Cuvintele lui Aristotel sunt ca imaginatia, existenta sau inevitabilitatea ei în procesul gândirii este pretul pe care intelectul îl plateste contactului cu facultatile cognitive inferioare, cu simturile. Daca nu am avea nevoie de simturi pentru a ajunge la cunoastere, imaginatia ar fi o facultate de care ne-am putea dispensa. În fapt, însa, nu ne putem lipsi de ea: imaginatia participa la formularea celor mai înalte gânduri nu pentru ca nu am putea formula gânduri înalte în sinea noastra, în intelectul pur, decât cu ajutorul ei, ci pentru ca, daca dorim ca aceste gânduri sa aiba efect asupra lumii, sa devina expresie în cuvânt, în vorbire de pilda, este absolut necesar ca ele, din zona cea mai înalta a gândirii, sa treaca sub forma de imagini în acea parte a sufletului care are legatura cu aparatul fonator si, acolo, aceste imagini sa formeze la rândul lor cuvinte, rostite ori nerostite.

 

Baloane de fantezii Miercuri, Iunie 10, 2009

Filed under: bandajul serilor — academicianuNae @ 5:26 pm

imaginatia cu bule

Mai exista o facultate cu ajutorul careia putem formula cele mai înalte gânduri, de natura divinului în lume ( Intelectul). Nu voi intra în amanuntele celor doua feluri de intelect, nu are importanta pentru discutia noastra. Ceea ce caut este doar o imagine globala, ca sa putem întelege prin ea forta argumentului lui Platon împotriva scrierii si sa-l folosim, mai departe, la o întelegere mai cuprinzatoare a lumii moderne în care traim. Sufletul are, deci, cel putin doua facultati. Una prin care pot capata informatii din lumea înconjuratoare — facultatea senzoriala — , si alta, cea intelectuala, intelectul, prin care, având o parte divina, sufletul se afla în legatura cu ceea ce este divin în lume. Aceste doua facultati nu se pot vedea între ele, pentru ca una este de tip material, senzorial, iar cealalta de tip pur intelectual. Intelectul pur si materia pura nu se pot vedea. Ca sa se vada, trebuie sa existe ceva între ele. Acesta este marele argument al intermediarului — pe care îl veti gasi în fiecare pagina de filosofie importanta. Între facultatile extreme, trebuie sa mai existe una, intermediara, care sa le puna în legatura: sa faca vizibila facultatea senzoriala celei intelectuale si reciproc. Aristotel o numeste imaginatie. În greceste, se numea phantasía. Imaginatia este o facultate care transforma impresiile senzoriale în imagini senzoriale. Aceste imagini senzoriale au o parte materiala si una intelectuala, sunt niste fapturi mixte. În aceasta calitate, sunt deja vizibile pentru partea propriu-zis intelectuala a sufletului. Pe de alta parte, pentru a putea actiona asupra simturilor sau organelor de simt, cum sunt organele noastre fonatorii sau vazul, gândurile formate de intelect, care sunt pur intelectuale, trebuie sa produca la rândul lor niste imagini, pe jumatate intelectuale, pe jumatate materiale. În acest mod, ele pot actiona asupra acelor parti din arhitectura cognitiva a omului care sunt materiale, ca si, fireste, asupra simturilor. În viziunea lui Aristotel, pentru ca eu sa pot vorbi trebuie sa se petreaca un proces de urmatorul tip: eu formulez gândul intelectual, care este pur abstract (el nu foloseste acest termen, îl folosim noi pentru usurinta). Acest gând pur abstract trebuie tradus, la nivelul facultatii intermediare a imaginatiei, în imagine a gândului abstract. Aceasta imagine jumatate materiala, jumatate intelectuala, poate actiona asupra aparatului meu fonator. Ea poate, cu ajutorul vointei mele, sa puna în functiune aparatul fonator care produce sunete si, în felul acesta, cuvântul este produs în afara. Altfel spus, atât pentru gândurile care vin de sus, cât si pentru senzatiile care vin de jos, existenta imaginatiei este esentiala pentru ca sa se formeze gânduri inteligibile, sa se produca scriere si actiune a subiectului cunoscator asupra lumii. Imaginatia, spune Aristotel, este o facultate intermediara fara de care gândirea nu poate functiona. Nu exista gândire fara producerea imaginilor. A gândi, pentru antici, însemna a produce în mod controlat imagini.