Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

Apocalipsa stereotipiei cotidiene Luni, Iunie 1, 2009

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 12:02 pm

banalitatea cotidiana

Putine sunt lucrurile susceptibile a face obiectul unui consens popular in lumea democratica, insa in mod cert intre ele se numara discreditul care vizeaza politica si, mai ales, oprobiul fata de profesionistii acesteia – oamenii politici. Cu cateva decenii in urma o asemenea atitudine era legitimata de critica pe care, in numele nebuloasei sale ideologice, o facea totalitarismul (atat cel de stanga, cat si cel de dreapta) lumii democratice. Astazi totalitarismul este cvasiuniversal condamnat; chiar si nostalgicii ori revizionistii profita din plin de facilitatile societatii democrate pentru a-si expune marfa indoielnica.

Dar marea masa a celor reactivi la politica nu are nimic de-a face cu agitatia revizionistilor; daca discursul acestora prinde, acest lucru nu se datoreaza coerentei lui, ci banalului fapt ca idealizarea trecutului e un substitut (ieftin) al deprecierii prezentului. Trecutul poate parea mai bun doar atunci cand prezentul devine incert si asta in primul rand deoarece un prezent fara nici o orientare nu se mai deschide nici unui viitor. Lumea in care traim ni se infatiseaza inchisa asupra ei insisi, consumandu-se intr-o agitatie sterila care nu aduce la lumina decat reziduurile unei istorii de care nu ne putem desparti si nu duce decat la apocalipsa banalitatii si a stereotipiei cotidiene. Or, fara prea multa atentie la detalii, tocmai raspunderea acestei derive e plasata in sarcina politicii.

Daca politica inseamna ceva pentru oameni, atunci trebuie ca e vorba de mai mult decat niste strategii, intotdeauna conjuncturale, ale obtinerii si ale pastrarii puterii. De la inceputurile ei in lumea greaca, rostul politicii a fost acela de a antrena comunitatile mai mici sau mai mari in orizontul unui sens care le motiveaza si le structureaza. Secole de-a randul realizarea proiectului pe care il asumau diversele comunitati a dus la conflicte deschise intre acestea si la convulsii in interiorul lor. Intr-un anume sens, propriul modernitatii democratice este acela de-a se desprinde de logica extensiva a lumii care a precedat-o, pentru a-si realiza proiectul in intensie: crearea societatii moderne si a institutiilor acesteia. Realizarea ambelor nu a stat atat sub semnul unui progres liniar, cat mai curind sub cel al unor tensiuni istorice care (impreuna cu decalajele de la o zona la alta) raman inscrise in arhitectura edificiului statal contemporan.

Momentele edificarii acestuia sunt configurarea statului pe criterii nationale, egalitatea sociala ca norma a acestuia si pacea bazata pe prosperitate ca fundament al relatiilor dintre state. Ceea ce e semnificativ este faptul ca toate trei au esuat (cu nazismul, comunismul si naiva globalizare a „noii ordini mondiale” de la inceputul anilor ’90) in proiectia lor maximala, dar s-au realizat la nivelul unui numitor comun mai modest, insa realationabil cu libertatile individuale. Stabilizate pe soclul acestora, ele au devenit valorile comune ale lumii (si ale identitatii) noastre. Politica zilei de azi le presupune si le recunoaste ca pe un dat pe care l-a mostenit si la constituirea caruia nu a jucat un rol semnificativ. Dar, atunci, care e rolul ei? Pretutindeni in lume politica pare a se restrange astazi la domeniul administratiei, intr-atat incat sfarseste prin a se confunda cu o suma (variabila) de strategii macroeconomice; iar pe langa acestea – ca peste tot in economie – nu mai e decat publicitatea.

Din nefericire (si in ciuda inflatiei noilor tehnologii), starea economiei din ultimele trei decenii e mai curand ingrijoratoare: cresterea constanta a costului carburantilor si degradarea mediului natural nu au drept corelat decat imbatranirea populatiei si majorarea (proportionala cu gradul de civilizatie) a costurilor sociale. In acest context nu e greu de prevazut ce anume inseamna administratia: disciplina bugetara, descentralizare (adica trecerea unei parti din costurile sociale in seama unor grupuri din ce in ce mai localizate), eficientizare (ceea ce presupune cel mai adesea disponibilizari), etc.

Mihai Maci

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s