Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

cu scociorâtorul măcelos Luni, August 17, 2009

Filed under: Uncategorized — academicianuNae @ 8:37 am

fonie insiretata cu ros

Îmi pun creierașul pe moațe zilele astea încercând să deslușesc taina de dincolo de fotbal. Mai precis, taina suporterilor și relația lor sinergică și elementară cu presa. Afundă treabă și puturoasă, de altfel.

Se făcea că – musai să o luăm pe acest ton de poveste, fiindcă astfel poate prindem valoarea simbolică și arhetipală a pățaniilor – o echipă de fotbal din România (Steaua) trebuia să joace cu una din Ungaria (Ujpest). Armia română declara sus și tare că nu are a se teme de armia ungurească. Deci lucrurile nu păreau să aibă motive să se împută. Asta până ce pravoslavnica presă românească a dat cu nasul de un filon de rating și încasări. Pentru cei care-și mai amintesc – că de săptămâna trecută multe s-au mai petrecut –, niște țicniți (altfel nu știu cum să le spun) au început să umble cu scociorâtorul (ăla de îi mai zice și microfon) printre oameni. Și au prins a-i întreba – țineți-vă bine de fotoliu – cu voce suavă: „O să fie măcel în Ghencea?” De unde a puiat sâmburelul lor cranian asemenea profunzime nu putem pentru ca să știm.

După ce atmosfera a fost ațâțată și zgândărită îndeajuns, aceiași țopârlani s-au pus la taste, așteptând, cu sufletul la gură și saliva șiroindu-le pe bărbie, desfășurarea „acțiunii”. Rezultatele nu au întârziat să apară. Fanii români – mânați mai mult de pandaliile ancestrale ori de euforiile bahice – au proptit de gardul cuștii lor un banner care îi batjocorea pe unguri. Cum presa deja își pregătise ogorul, acum culegea roadele, clătinând cu înțelepciune – acumulată probabil în curs de câteva ceasuri sau zile – din creștet. „Măi, măi, suporterilor decrepiți, asta știți voi să faceți? După ce v-am vorbit de măcel, după ce v-am întărâtat împotriva ungurilor dând pe post înjurăturile lor, voi așa știți să răspundeți? Dar se poate? De unde atâta violență?”

Astfel le grăia, cu dulceață în glas și dojană în peniță, blânda presă zgâtiilor de suporteri steliști. Un ziar cu mare circulație – și ediții gratuite – și-a cerut scuze de la maghiari într-un stil ce oscilează între patetism și aroganță. Citez doar puțin pentru exemplificare:
„…un banner mizerabil, postat lângă tricolorul nostru drag…”

Nu poți să nu te gândești îndată la Cațavencu ce plângea pentru soarta țărișoarei…

„Multora ne este greață de neomenii dintre noi.”

Cât spirit civic! Câtă solidaritate umană! Iată până unde ține umanismul și unde ne-a adus „progresul” perpetuu al societății omenești…

Între timp însă, tot presa românească nu uită să-i mai boscorodească oleacă pe unguri: că sunt amenințători, că sunt cei mai duri, că etc. De ce musai să le spună toate astea? Chiar pot fi considerate aceste parade de puberi tardivi – pe care le fac suporterii – informații?… Nu puteam exista fără înjurăturile ungurilor din Gara de Nord? Era musai să umble pipițele alea să vorbească despre măcel și alte chestii nasoale, zâmbind tâmp și naiv?

Povestea noastră (chiar dacă și-a pierdut din graiul mieros de cum a început) ajunge și la momentul care îmi dă cele mai mari bătăi de cap. Mă tot socotesc cum de jandarmeria, care era de față și care reprezintă statul român, nu a cules pur și simplu bannerul respectiv și să-l expedieze la reciclat textile. Forțele de ordine erau cele care puteau să stingă în fașă „subiectul de presă”.

De altă parte, dacă se știe că numai niște huligani au putut concepe acel soi de mesaj, cum se face că toată lumea îi dă atâta importanță? Dintr-odată, derbedeii se văd în centrul atenției. Se vorbește că cei care au debitat inepția respectivă sunt o minoritate, însă această minoritate se consideră că a fost în stare să jignească o țară. Ca să întărească ideea, s-a trezit și ziarul de care vă ziceam să își ceară scuze.

Dacă o familie are un copil mai debil, își cere scuze și explică stânjenită, dar nu dă comunicat de presă. De altă parte, atâta vreme cât nu s-a produs nicio daună ireparabilă, oricine ajunge să sufere vreo ofensă de la un copil debil nu-l ia în serios. Or aici nu există decât vexațiunea teoretică, fără alte complicații, și aceasta venită dintr-o genune a minții câtorva teribiliști. Chiar nu pot pricepe ungurii că respectivul banner n-a fost scris de „blajinul” popor român?

Se pare însă că scandalul a atras suficient de mult atenția încât să se pună problema sancționării echipei românești. Și totodată destul încât să-i întărâte și pe maghiarii de acasă. Probabil că și presa lor sportivă e la fel de avidă de oarece sânge proaspăt.

După ce mi-am încârligat neuoronii și am încercat să precep ceva, m-am ales cu următoarele constatări. (1) Instituțiile prin care statul exercită autoritatea legală nu pot/nu vor să aibă inițiativă, ci trebuie, probabil, să primească vreun ordin cu două zile înainte. (2) Presa este vârâtă până peste cap în tot rahatul ăsta care i se datorează într-o bună măsură. Dar se ascunde – prost și neconvingător – după pretenția că n-a făcut mereu decât să informeze. A făcut: a instigat! O parte dintre gazetarii fără discernământ pot fi considerați autori morali ai acelui banner! (3) Există o adevărată nevoie de a fi ofensat și de a lua în serios orice inepție. Acesta e spiritul veacului. Nu pricep nicicum de ce ar trebui ca un popor întreg să se victimizeze sau de ce simt nevoia unii să ia apărarea nației maghiare, din moment ce știm cu toții că acel mesaj nu este unul reprezentativ pentru atitudinea românilor față de maghiari. Această nevoie de a explica și disculpa e mai degrabă acuzatoare.
Până la urmă, parcă totuși este ceva între români și unguri, altfel n-ar avea sens toată tevatura. Unii își amintesc de autonomie teritorială, alții de Ungaria mare. Așadar, deși ne dăm drept frați europeni, continuăm să „valorificăm” vechile sensibilități. Problema nu s-a rezolvat în profunzime, ci doar la nivelul aparențelor. Dacă ce spun eu nu este nicidecum adevărat, atunci rămâne un mister cum poate să se ofenseze o națiune întreagă din cauză că o mână de rătăciți cu mintea a născocit un text de tipul: „maică-ta e proastă”. Cum misterioasă rămâne și nevoia pe care o resimte cealaltă nație de a se scuza că are în componență și derbedei sau oligofreni. De parcă cineva s-ar aștepta să nu existe asemenea specimene… ©Teofil Stanciu

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s