Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

Reflexe panegirice Luni, Noiembrie 16, 2009

Filed under: bosumfleli efervescente — academicianuNae @ 7:49 pm

votand cu capul

Dezolant e faptul că la noi totul e po­litică: dispariţia unei persoane, gropile din asfalt, preţul me­dicamentelor şi calitatea îndoielnică a mâncării, o expoziţie de artă, aniversarea unei uniuni de creaţie, programa şcolară etc. Politica e pretutindeni (unde ajung „mijloacele de comunicare în masă”), „în toate cele ce sunt şi-n toate cele ce vor fi”. Or, asta e o situaţie anormală, deoarece efectul ei e acela că politica înseamnă – simultan – totul şi nimic.

Cum se apropie alegerile, se aude tot mai des sintagma: „aleşii vor da seamă în faţa poporului”. Cum si de ce vor da seamă? Cine stie ce să-l in­­tre­be – concret, clar si mai ales la nivelul lu­cru­rilor fezabile – pe un politician? Fie­ca­re vine cu durerea lui: unul ca e somer, al­tul ca nu-i ajunge pensia, altul ca l-a lăsat nevasta – si politicianul (care-si are si el du­rerea lui: trebuie, trebuie „să se alea­­gă”) le va promite tuturor „ca se va ocu­pa” si de locuri de munca, si de pensii, si de neveste. Pentru că – nu? -, odata ales, do­meniul lui de actiune e, pur si simplu, totul. Numai că, in felul acesta, politica si, intr-un sens mai larg, viaţa publică e per­vertită. Politicianul, la fel ca oricare alt an­ga­jat, are competenţe si atribuţii precise. Si politica, in ansamblul ei, are o atribuţie pre­cisă: aceea de-a defini (cat mai atent cu putintă) cadrele in care diversele for­me ale activitaţii publice se pot desfasura, cu cele mai mari beneficii pentru toţi mem­brii comunitaţii pe care „clasa politica” se presupune c-o reprezintă. Si incă ceva: me­nirea politicii e si aceea de-a schita liniile de viitor ale dezvoltarii unei comu­ni­tăţi. Acestea ar trebui sa fie lucrurile ce nu-i lasă pe oamenii politici să-si traiasca zi­lele si să-si doarmă noptile, cele cu pri­vi­re la care să dea seama „pe post” si in faţa alegătorilor. Nu e vorba de lucruri ge­ne­rale, ci – dimpotrivă – de felul in care o vi­ziune (de ansamblu si pe termen lung) se articulează in concret si e in masură să dimensioneze viaţa si problemele fie­că­ruia. In aceasta constă arta – in cel mai bun sens al cuvantului – a politicii. Dacă, din contră, omul politic sare pe orice su­biect (cu cat mai scandalos, cu atat mai efi­cient) pentru ca „da bine pe sticla”, re­zul­tatul e un soi de talmes-balmes, in ca­re merge orice pentru că, de fapt, nimic nu con­tează. Nimic, decat ca fiecare să-si vadă de-ale lui, in dispretul cinic al tuturor celorlati. Iar politica, viata publică, traditia, valorile etc. sunt batjocorite zilnic deoa­re­ce cei ce le invoca cel mai des nu cred de­loc in ele. Recitarea lor ditirambică nu e de­cat trambulina prin care omul politic e ales. Si odată ales poate face orice, pen­tru că alegerea ii da o legitimitate care-l transforma intr-o entitate fara masură co­mu­nă cu muritorii de rand.

©Mihai Maci

Anunțuri
 

One Response to “Reflexe panegirice”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s