Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

Exercitii protoplasmatice Sâmbătă, Ianuarie 30, 2010

Filed under: baloane de vibratii — academicianuNae @ 1:54 am

Ştiu că încă nu te-ai apucat de pian şi că nu te-ai convins personal de seriozitatea propunerii mele. Eu cred că, până la urmă, ai să-ţi dai seama că oricum tot pierzi 1 oră pe zi cu alte prostii, aşa că de ce să nu te ţii şi de asta 6 luni de zile. Nu e vorba să capeţi tehnică la pian, ci să-ţi intre în cap imaginea tehnică a sunetelor pe care le cânţi, să-ţi poţi da seama din priviri de calitatea şi funcţia acordului de pe note, acesta-i primul scop, pentru transpunerea unei partituri de orchestră la pian. Îţi trebuie şi ceva tehnică, aşa că lucrează şi ceva digitaţie tehnică (Pischna , Hanon ). Începe cu invenţiunile la 2 şi 3 voci de Bach. Dacă e prea greu, cântă ceva mai uşor. Grieg e şi el bun pentru sunete. Nu-ţi trebuie nici un profesor, bate-ţi capul singur. Important este să vezi cum sună la pian acordul de pe note.

Aştept răspunsul tău.

drag, Sergiu Celibidache

 

Florile fâneţelor îmbălsămează văzduhul Sâmbătă, Ianuarie 23, 2010

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 2:43 am

Pe creasta rotunda a dealului, un stejar singuratec sprijina

bolta cerului ca o conada.E batran; poate supravietuitorul

unei paduri ce de mult nu mai este.E obosit, caci in fiecare

primavara, mugurii plesnesc din ce in ce ma tarziu.Iar vantul,

in fiecare an ii frange crengi uscate, din ce in ce mai multe…

Pana la stejarul acesta intunecat, unde copil, credeam ca se reazama

cerul ca o cupola de sticla, imi plimb uneori serara, singuratatea.

Poteca suie printre ogoare ghiftuite de ploi.

Un rasuflet de vant se strecoara umed, tremura frunza

porumbului cu un fasait sonor, risipeste mireasma fanatului

cosit departe, in vale.Si soarele coboara intr-o tacere

care nelinisteste gazele.

Stejarul cu trunchiul torturat de furtuni, ma primeste

atunci sub frunzisul lui ca intr-un adapost familiar.

El ma intoarce cu ani in urma, cand lumea sfarsia

la dunga vanata a padurii: cand nu gustasem

inca din bautura amara a himerelor.Intinerit, simt alt sange,

mai vioi, pulsandu-mi in artere.Un optimism timid si

neindemanatec, incolteste iar de sub cenusa trecutului.

Cu ochii cuprind toata valea desfasurata la piciorele mele

ca un covor policrom, fertil ca un tinut binecuvantat.

Copacii inalta departe umbre romantice, ca in peisagiile divinului Corot

Ce tihna si ce maretie aci, in ceasul acesta cand la voi, acolo,

se aprind luminile vitrinelor, gem cafenelele, se’insiruie

procesiunea echipajelor, se revarsa trecatori prea multi

pentru trotuarele neincapatoare, si cand larma multimii e taiata

de strigatele vanzatorilor de ziare, ce va arunca ultima editie

cu proaspetele stiri de senzatie.

Ce lecuit de rataciri pasesc indarat, spre cuibul cenusiu

sub streasina unde doarme perechea mea de randunele.

Si cu cata tihna voi deschide diseara cartea lui Carlyle,

la pagina stelelor tacute.

Fiul lui Dimitrie Petrescu

 

Portretul ca discurs Marți, Ianuarie 5, 2010

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 1:19 am

Expoziţie foto
„Portretul ca discurs”

Autorul, supravietuitor al Holocaustului, va fi prezent

La Cafeneux, Str. Nicolae Jiga nr.25, Oradea

Duminică 17 ianuarie
ora 18:00