Un gând care vine seara pe drum ca un om obosit,
caută o chilioară, o scorbură, ceva, să se culce.
Şi nu tremură nici o frunză în preajmă, nici un mal de apă
curgătoare, împrejmuitoare, aşa sunt eu fără Tine, aşa
este inima mea părăsită din nedragoste şi amar.
De ce car în sacoşă cuiele astea, că a fost demult.?
Ionatan Piroşca
| Raluca Elena Pirvu la Vocabule Elfa (1) | |
 | adi la Numerele elementare in El… |
 | hetrik la Introducere în limba Elfă… |
 | Roberto la Vocabule Elfa (1) |
 | Anca la Introducere în limba Elfă… |
| Anca la Introducere în limba Elfă… |
| Oana Maier la Zilele elfilor | |
 | Andrei Costea la Vocabule Elfa (1) |
 | Camix la ceaţă |
 | stefan florin la Introducere în limba Elfă… |
 | Camix la Fereastra |
 | almanahe la spaţiul pe care l-ai inventat… |
 | dragos la Introducere în limba Elfă… |
 | Teologus Magnificus la Ziduri conglutinate |
 | Zaharia la Toposul Caelumului |
Academia Nae 
… si s-a stins….
[…] nu se mai ascunde sub nicio întâmplare a ochiului şi sub niciun ocean, aşa este evocarea Academicianului Nae. Se poate ca amarul să fi fost măsurat cu paharul ce dădea peste el, dar nedragostea a fost […]
poate ca Ionatan Pirosca ne va lega mai mult decat altele…