Noe
ai deschis fereastra spre dimineaţă,
bâtlan cu aripi armonioase.
alb porumbel îţi este beatitudinea
ce ţine în cioc o floare care nu ofileşte
şi zboară-n azur
mergând după tainice ţărmuri.
Noe
ai deschis fereastra spre dimineaţă,
bâtlan cu aripi armonioase.
alb porumbel îţi este beatitudinea
ce ţine în cioc o floare care nu ofileşte
şi zboară-n azur
mergând după tainice ţărmuri.
Raluca Elena Pirvu la Vocabule Elfa (1) | |
adi la Numerele elementare in El… | |
hetrik la Introducere în limba Elfă… | |
Roberto la Vocabule Elfa (1) | |
Anca la Introducere în limba Elfă… | |
Anca la Introducere în limba Elfă… | |
Oana Maier la Zilele elfilor | |
Andrei Costea la Vocabule Elfa (1) | |
Camix la ceaţă | |
stefan florin la Introducere în limba Elfă… | |
Camix la Fereastra | |
almanahe la spaţiul pe care l-ai inventat… | |
dragos la Introducere în limba Elfă… | |
Teologus Magnificus la Ziduri conglutinate | |
Zaharia la Toposul Caelumului |
ai pus vreo poza?ca nu se vede..
mersi mult:))
„mergand dupa tainice tarmuri” – poate poate.. only God knows..