Academia Nae

Orice umbra poate fi transfigurata

strigăte mute Luni, noiembrie 29, 2010

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 9:38 pm

trebuie să existe zone de linişte unde să reînnozi firele timpului

Publicitate
 

trăncăneli trendy Miercuri, noiembrie 24, 2010

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 2:22 am

Nu e suficient să te bucuri în particular de închinarea ta, să apreciezi arta bună sau să te desfătezi într-o carte sau într-o melodie, ci toată lumea, nu doar criticul, trebuie să fie capabil să discute aceste chestiuni în termeni „satisfăcători”. Deoarece aceaste experienţe au devenit vitale omului, există posibilitatea de a învăţa să vorbeşti într-o aşa o manieră încât înşelăciunea implicată în lipsa de convingere proprie, să treacă neobservată, fiind asigurată de uzanţa stilului la modă.

 

Misterul e aproprierea Luni, noiembrie 22, 2010

Filed under: boltari de hartie — academicianuNae @ 10:25 pm

Lipsa puterii decizionale se exprimă prin vorbe care nu comunică nimic. O astfel de persoană chiar dacă este capabilă să spună foarte multe, îi lipseşte factorul personal al însuşirii, astfel încă în timp ce astfel de oameni pot să vorbească luxuriant, în gol, se sărăcesc de factorii convingerilor şi ataşamentului personal.

 

Culori în Limba Elfă

Filed under: bombonele elfice — academicianuNae @ 12:51 am

 

 

şarada cu sprâncenele ridicate Marți, noiembrie 16, 2010

Filed under: bandajul serilor — academicianuNae @ 12:57 am

Foşnetele de mătase dactilografiate de frunzele uscate care zgomotesc sub picioarele unduite.

 

Procovul dezmembrat Luni, noiembrie 8, 2010

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 11:55 pm

 

Maica Teresa a suportat realul aşa cum era, pe când Hitler n-a suportat să vadă răniţii din armata care lucra pentru idealul lui.

 

microtonalităţile lucioase si lipite de corp Luni, noiembrie 1, 2010

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 10:50 pm

din verdele apos al faianţei

din lavoarele mute

din mirosul jilav

de scăldători umblate

clipesc efemere treceri

aici Ravel cântă

cu gura larg deschisă

şi ultimele vestigii

de carne ce-am fost,

îmi sfâşie fiinţa

că unul dintre ei, unul dintre atâţia

dar cu ochii de după.