Cititul ca uitare de sine, ca scăpare de sine şi ca echilibare iluzorie, e evaziune din actualitate, treabă confortabilă, dezlipită de problemele traiului şi suprema compensare : „marile” probleme.
absurdul e zona neîntrebării Sâmbătă, decembrie 25, 2010
Ceea ce este lipsit de sens este non-interogabil.
(Das Sinnlose ist das Unfragbare)
Întrebarea presupune sensul.
Ţara întreagă joacă Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea Joi, decembrie 23, 2010
Orice intelectual care „comunică” (oral sau scris) e supus dublului păcat de a crede că ceea ce spune el e cu totul nou şi de a crede că ceea ce spune el e la mintea oricui, e evident adevărat.
Receptorii se străduiesc să arate că el nu aduce nimic nou (are filiatiuni, deci este de îndată încadrat) şi că ceea ce spune nu numai că nu este evident, dar e chiar greşit ori pueril. Aceasta se cheamă „dialog”.
Dezechilibrul silirii echilibrului Luni, decembrie 20, 2010
A trăi după program (acum fac asta…, pe urmă fac asta) e viaţă prinsă în prezent şi viitor, fără trecut, hotărâtă de împrejurări din afară şi dinăuntru, în care niciodată nu aştepţi gândurile să vină : pe ele, independente, nu te „laşi”.
De unde şi de ce tobă de carte ? Vineri, decembrie 17, 2010
Unii sunt consideraţi destepţi pentru iuţeala minţii (fac rapid calcule aritmetice în cap), alţii pentru iuţeala înţelegerii(pricep repede ceva nou), alţii pentru adaptabilitatea lor la nou.
Românul iubeşte dintodeauna teatrul fiindcă îl joacă Joi, decembrie 16, 2010
Românul mai are o mare rezervă de respect şi admiraţie pentru cinste, caracter, competenţă, cu condiţia să nu-i fie cerute lui.
nutrindu-mă cu stele Luni, decembrie 13, 2010
Am schimbat cuvinte