Anosteala cantă in casele goale

Plictiseala e în catifeaua roşie

în tăcerea prăfoasă

a potecuţelor de prin desişuri

în orele caniculare

şi umblă descălţată,

în nisipul îngheţat al nopţii,

în verdele noroi

al bălţilor de vară,

al petalelor ofilite

de magnolii culese,

în lipstickul de fată.

Pe după uşa-nchisă

ne cântă înăuntru

odată cu sminteala,

de zambile ca nişte guri vopsite.

©Teresa Maria Moriglioni Drăgan

Publicitate